SUA inca „digera” foarte greu efectele razboiului din Vietnam, incheiat oficial in 1975. intre victimele contabilizate de Pentagon se numara si nu mai putin de 2273 de soldati ale caror destine au ramas pana azi o necunoscuta. Dintre ei, 1101 sunt considerati morti in timpul luptelor. Restul – disparuti in misiune. Totusi, despre acestia nu exista nici cea mai mica proba ca ar fi morti. Au ramas ei prizonieri in Vietnam? Polemica in jurul acestui subiect s-a reaprins dupa ce, intr-o fotografie venita din Asia si datata 25 aprilie 1990, cei trei barbati surprinsi astfel au fost recunoscuti de familiile lor din America drept fosti „disparuti in misiune” (DIM).
Indoiala
In 1987, autoritatilor vietnameze le-au fost prezentate 119 cazuri de DIM, dar acestea nu au aratat cine stie ce tragere de inima in descalcirea spinoasei probleme, lucru care a intretinut tensiunea dintre cele doua tari, pana in vara anului 1995, cand SUA au deschis o ambasada la Hanoi. Unii oficiali americani s-au declarat de acord cu ideea ca 10-20 de soldati americani ar fi putut ramane prizonieri in Vietnam, Laos si Cambodgia, dupa 1975, dar si ca disparutii ar fi putut sa fi sfarsit in temnitele din zona. in schimb, opinia publica americana considera, in proportie de 60%, ca numerosi fosti combatanti americani sunt inca prizonieri.
Fotografia din 1990 ii infatisa pe col. J.L. Robertson, mr. A.L. Lundy jr. si lt. J. Stevens, disparuti intre anii 1966-1970. O alta fotografie a aparut apoi in 1991, infatisandu-l pe cpt. Donald G. Carr, lucru care a obligat Ministerul Apararii sa ajute organismul de cercetari private care o publicase. Totusi, nimeni nu a fost capabil sa furnizeze informatii suplimentare.
Marturia
Un membru al trupelor speciale antrenate de CIA a facut insa o declaratie socanta, la intoarcerea acasa, dupa 15 ani de prizonierat in Vietnamul de Nord: „Cand eram prizonier la Hanoi, am auzit vorbindu-se despre prizonieri de razboi americani. Le-am auzit vocile si am auzit cadrele spunand ca erau piloti doborati, aflati in curs de reeducare. Fiecare era foarte bine pazit.” Transferat in 1978 la Thanh Hoa, acelasi martor afirma ca a vazut peste 30 de piloti americani inchisi in trei tabere diferite: „Pilotii pe care i-am vazut erau slabi si plini de raie. Se deplasau cu dificultate, dar erau obligati sa care lemne din padure. Deseori, se prabuseau. Uneori, paznicii ii bateau.”
Totul se vinde si se cumpara, inclusiv suferinta umana. „Industria DIM” a fost alimentata periodic si de fotografii alb-negru care ar fi prezentat prizonieri americani in jungla ori tabere secrete vietnameze, dar probe ca ar fi vorba chiar despre DIM nu au aparut niciodata. Dimpotriva, unele clisee s-au dovedit a fi falsuri nu tocmai bine realizate. Altele erau portrete decupate din reviste vechi sau montaje operate pornind de la prospectele distribuite in Asia de Sud-Est de familiile disparutilor.
Enigme
Slaba implicare a guvernului american in cercetari serioase a determinat formarea unor organizatii private, finantate in special de familiile disparutilor. Din nefericire, 14 dintre ele au fost acuzate in 1989 ca ar fi furnizat informatii false, tocmai pentru a primi fonduri. Iar intre marturia unui barbat care nu avea niciun motiv sa minta si practici mercantile indoielnice, este foarte dificil sa se formuleze o imagine cat de cat clara asupra acestei probleme.
Ca mii de soldati americani au fost facuti prizonieri in Vietnam e un lucru cert. Dar, din cei 1172 de DIM, cati au ramas captivi? Guvernul american nu a dovedit niciodata ca ar dori cu-adevarat sa sparga „buboiul”. Iar dupa ce relatiile diplomatice cu Vietnamul au fost restabilite, niciuna dintre cele doua tari nu si-a aratat interesul pentru revenirea asupra acestui dosar dureros. O concluzie este clara: aproape sigur, opinia publica nu va sti niciodata cati barbati si-au gasit sfarsitul in temnitele vietnameze, sperand ca vor primi un ajutor, care insa nu a mai venit.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii