Evul Mediu aduce o oarecare stabilitate statelor europene care treptat isi consolideaza puterea, in ciuda luptelor interne si atacurilor dusmane. Multe orase au inceput sa se dezvolte in afara zidurilor unui castel, in interiorul caruia populatia putea sa se refugieze la nevoie. Dezvoltarea mestesugurilor si a comertului a dus de asemenea la cresterea pozitiei unor cetateni care au inceput sa ia parte activ, la politica orasului si a cetatii. Astfel in Italia a fost creata la mijlocul secolului al XIII-lea, o noua demnitate „Capitano del Publico”, reprezentant al ghildelor in administratie. Pentru acest demnitar si cei care il sprijineau in noua functie, au fost inaltate constructii speciale.
Unul dintre acestea este „Palazzo Publico” din Siena, una dintre cele mai frumoase cladiri din nordul Italiei din a doua jumatate a secolului al XIII-lea. Palatul a fost construit intre 1297-1310, suferind ulterior o serie de adaugiri. Ca si alte constructii de acest fel, din diferite colturi ale tarii, Palatul demonstreaza importanta politica a ghildelor si a burgheziei care tocmai se ridica.
Siena, care si in zilele noastre isi pastreaza aproape nealterat centrul medieval, cu stradute intortocheate, dar si cu palate si vile elegante, ramane un exemplu de grija cu care edilii au proiectat orasul inca din vremea romanilor. Cladirile erau grupate in jurul unei piete largi, considerata „inima” orasului. Aici a fost inaltat „Palazzo Publico”, intr-o pozitie dominanta, arhitectii asigurandu-se ca nicio alta cladire din piata nu va atinge inaltimea acestuia.
Construit in stil gotic, palatul este inaltat din caramida, cu exceptia parterului, in intregime din piatra. Parterul are ferestre simple, terminate in arc subinaltat, avand deasupra cate o firida de forma unui arc ascutit, in ogiva. La primul si cel de al doilea nivel, sunt siruri de ferestre triple, ogivale, cu arcuri de acelasi fel deasupra. Ferestrele sunt despartite prin coloane zvelte iar arcurile sunt impodobite cu „Balzana”, acesta fiind numele stemei orasului.
Coloanele si arcadele au un scop strict ornamental, sporind eleganta constructiei care insa emana o anumita sobrietate. De asemenea crenelurile si celelalte deschizaturi pentru proiectile, din registrul superior al cladirii au tot scop estetic si nu unul defensiv.
Turnul clopotnita din caramida al palatului, subtire, elegant si incununat cu o portiune din piatra sculptata, a fost construit intre 1338-1348. Este unul dintre cele mai inalte turnuri de acest fel din Italia, avand 102 metri. Nici el nu a fost construit pentru aparare si a primit numele „Torre del Mangia” dupa un alt faimos turn cu clopot din Evul Mediu. Turnul asigura palatului o pozitie privilegiata, putand fi vazut din departare, din orice parte a orasului. La parterul acestuia a fost construita o capela mica, demonstrand trecerea de la stilul gotic la cel renascentist. In fata acestei capele, in 1425, Sfantul Bernardino a adunat femeile din oras, acuzandu-le de obiceiuri desfranate si adresandu-le cele mai aspre mustrari.
Vizitatorii de astazi ai palatului pot patrunde in apartamentele asezate in jurul unei elegante curti interioare cu coloane poligonale de caramida. Aici locuiau guvernantii si membrii consiliului din Siena. La parterul palatului a fost organizat un muzeu de arta, care contine, printre altele, cateva fresce purtand semnaturi celebre ca Ambrogio Lorenzetti si Simone Martini.
Pe langa Palazzo Publico, orasul Siena se mandreste cu Universitatea din 1240, cu Palatul Bosignori, din secolul al XIV-lea, cu Biblioteca Piccolomini Pinturicchio, fondata in 1495 de catre Francesco Piccolomini, viitorul papa Pius al III-lea, biserici din secolele XIII-XIV. In 1995, centrul istoric al orasului a fost inclus in Patrimoniul cultural universal, punandu-se astfel sub protectie opere de o valoare inestimabila, care au rezistat de-a lungul timpurilor.
IRINA STOICA
Comentarii