– Stimate Domnule Radu Varia, toata viata, toata activitatea Dumneavoastra se afla sub semnul artei. Cum v-ati apropiat de acest domeniu?
– M-au fascinat colectiile regale pe care le-am putut vedea în copilarie.
– Stimate Domnule Radu Varia, toata viata, toata activitatea Dumneavoastra se afla sub semnul artei. Cum v-ati apropiat de acest domeniu?
– M-au fascinat colectiile regale pe care le-am putut vedea în copilarie. Mi-au cazut în mâna, tot pe atunci, volumele din colectia Les maîtres de la peinture, pe care le-am devorat integral înainte de a fi împlinit vârsta de unsprezece ani.
– Când ati vazut pentru prima oara o opera de Brâncusi?
– Acea opera e Somnul, din 1909. Trebuie s-o fi vazut înainte de 1953, când Muzeul Simu, în care se afla, a ars în conditii misterioase.
– Când ati fost pentru prima data la Târgu Jiu?
– În 1967.
– Când s-ar putea spune ca ati vazut totalitatea operei lui Brâncusi?
– Nu totalitatea, ci marea majoritate a acesteia, prin 1971, când am parcurs America de la un cap la altul. Restul lucrarilor lui Brâncusi le vazusem în tara, la Paris si în restul Europei. Numai cele doua Pasari în Spatiu, în marmura alba si marmura neagra, din Australia, aveam sa le vad la Canbera de-abia în 1986.
– Când a aparut pentru prima data volumul monumental pe care l-ati consacrat marelui sculptor?
– Chiar în acel an, în decembrie 1986, la New York.
– Care e cea mai frumoasa opera a lui Brâncusi?
– Pentru mine, Pasarea în Spatiu de la Galeria Nationala din Washington.
– Dar cea mai importanta?
– Depinde de punctul de vedere din care consideram lucrurile. Sarutul din 1907 e începutul sculpturii moderne. Prin Ansamblul Monumental de la Târgul Jiu, în 1937-1938, Brâncusi scoate sculptura din saloane si o înscrie pentru prima data în spatiul firesc al monumentalitatii, cu o viziune într-adevar surprinzatoare, extraordinara.
– Salvador Dalí, de care v-a legat o îndelunga prietenie, era opusul lui Brâncusi.
– Dalí era la antipozii lui Brâncusi, ceea ce nu-l împiedica sa fie un geniu. Dalí punea însa persoana artistului în centrul faptului artistic, în timp ce Brâncusi cerea operei de arta sa fie „ca o crima perfecta”, fara autor.
– Ati cutreierat lumea în lung si-n lat. Care parte a ei vi s-a parut mai exotica, ce v-a impresionat mai mult?
– Când spuneti „exotica”, iesim oarecum din sfera culturii. As spune ca nu e nimic mai impresionant decât desteptarea turmelor de hipopotami, care se ridica, deodata, cu miile, la prima unda sonora ce premerge lumina care separa abrupt noaptea neagra de zi în regiunea marilor lacuri din Africa Centrala Ecuatoriala. Nu trebuie sa fi fost altfel la începutul lumii.
– Daca ar fi sa alegeti o singura carte pe care s-o luati cu Dumneavoastra pe o insula, care ar fi aceea?
– Depinde de cât timp as ramâne pe acea insula. Stiu însa cu precizie ce muzica m-ar însoti: uvertura la Don Giovanni de Mozart în interpretarea lui Karajan.
Deseuri transformante în „monumente”
O sirena provocatoare, cu degetele mijlocii în aer, sculptata din deseuri metalice...
Comentarii