Pentru toate deserturile de pe Pamant, cuvantul de ordine al oricarei forme de viata este „apa”. Iar cand vorbim despre fiinte vii, in acest mediu arid, deosebit de ostil, in mintea majoritatii oamenilor notiunea respectiva se asociaza automat cu imaginea unor dune de nisip nesfarsite, cu tufisuri de arbusti pitici risipiti ici si colo, cu smocuri de ierburi uscate presarate ca niste petice stinghere de blana prin grohotisuri taioase.
Animale? „Corabia desertului”, desigur: camila bactriana, nu de putine ori confundata cu dromaderul. Si totusi, in mod aproape incredibil, in pustiul torid ziua si aproape geros noaptea se intalnesc si animale despre care cu greu ne-am putea inchipui ca sunt capabile sa supravietuiasca aici. Pentru ca – nu uitati: in oceanul de nisip fierbinte, cuvantul de ordine este „apa”. Altfel spus, un test de supravietuire caruia ii este supus fiecare organism viu, fie el planta ori insecta, pasare sau mamifer.
Desertul Namibiei a inceput sa se nasca in urma cu circa 50 de milioane de ani. Iar astazi, in ciuda aparentelor si a ideilor preconcepute, pe intinderea lui se pot intalni pasarile cele mai masive si mai rezistente de pe planeta – struti, dar si erbivore precum girafa, antilopa oryx sau elefantul. Antilopa rezista „cuptorului” diurn datorita unei caracteristici insolite: pentru a nu consuma energie (si, deci, apa) in mod inutil, ea isi poate lasa temperatura corpului sa urce pana la 45ºC.
In schimb, elefantii – cele mai mari mamifere de uscat – pot parcurge zilnic zeci de kilometri; in cautarea apei, fireste, deoarece un pachiderm adult consuma pana in 160 de litri de apa pe zi. Si o gasesc uneori unde nu te-astepti: de pilda, in arbusti care noua, oamenilor, nu ne spun mai nimic.
Ei, bine, elefantii „stiu” ca ramurile aparent uscate contin si o doza de apa. In fine, sa mai amintim porcul-furnicar – un fel de mutant al desertului, cu bot lung si asemanator pana la identitate cu ratul porcului nostru „cel de toate zilele”!
Apoi gandaci, musculite, serpi (o specie de vipera foarte periculoasa, desi masoara numai 30 de centimetri) – isi afla sansele de supravietuire tocmai in nisipul fierbinte, in care se ingroapa, efectiv, lasandu-si, eventual, descoperiti ochii. Si iata cum viata poate sa invinga, oriunde pe Terra!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii