Etica presei

          Etica presei
          
           Pare aproape comic, aproape hilar, faptul ca exista si o etica a presei. De acest serios domeniu, cu care ar fi bine, ba chiar ar fi si momentul sa nu se mai glumeasca in mass-media româneasca, se ocupa Miruna Runcan, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, absolventa a Facultatii de filologie a Universitatii din Bucuresti si o acerba cercetatoare in acest domeniu atât de haotic care este presa din tara noastra.

          Etica presei
          
           Pare aproape comic, aproape hilar, faptul ca exista si o etica a presei. De acest serios domeniu, cu care ar fi bine, ba chiar ar fi si momentul sa nu se mai glumeasca in mass-media româneasca, se ocupa Miruna Runcan, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, absolventa a Facultatii de filologie a Universitatii din Bucuresti si o acerba cercetatoare in acest domeniu atât de haotic care este presa din tara noastra. „Introducere in etica si legislatia presei” se numeste ultima ei lucrare teoretica pe care editura All a editat-o spre folosul studentilor care aspira sa devina jurnalisti, dar si al jurnalistilor care s-au aruncat in aceasta aventura fara sa stie prea bine despre ce este vorba. „In aceasta lume intortocheata si confuza, talentul (care te ajuta sa scrii «frumos») si agresivitatea ( care te ajuta sa obtii repede ceva, numai orice fel de «ceva» sa fie) nu mai sunt suficiente pentru a face adevarata presa, adica acea presa responsabila, devotata intereselor, nevoilor si aspiratiilor publicului” scrie prof. dr. Mihai Coman in Cuvântul inainte al lucrarii. Citind lucrarea Mirunei Runcan poti afla, daca citesti atent, de ce mai e nevoie pentru ca un ziarist adevarat sa atinga un asemenea deziderat, niciodata atât de simplu de atins pe cât e de simplu sa scrii o stire la ziar.
          
          Dramele decaderii
          
           Dramaturgul George Genoiu tipareste la Fundatia si Editura „Rampa si Ecranul” un voluminos volum intitulat Dramele decaderii care reuneste sase piese de teatru scrise între 1994 si 2000. Ce l-a împins pe autor sa scrie aceste piese aflam chiar de la George Genoiu, cel retras pe domeniile din Marvila: „ În timpul ce se scurge ireversibil, m-am straduit sa ma înteleg pe mine într-o lume contradictorie, însingurându-ma spre a discerne si percepe cu detasare realitatea în care traiesc pentru o singura data. Astfel am ajuns „privitor ca la teatru” la spectacolul „globalizarii umanitatii” – totalitarismul ajuns la apogeu – într-o lume ce poarta de veacuri cu sine Paradisul si Infernul, pe Oedip si Antigona, pe Don Quijote si Hamlet sau pe ademenitorul Don Juan”. Cel interesat sa afle unde sunt plasate domeniile din Marvila primeste si explicatia: „Domeniile mele din Marvila îmi apartin si le dezvalui acum, ele fiind de fapt proprietatea unor fictiuni despre individualitati umane într-un univers imaginar, o lume pe care am plasmuit-o pentru a supravietui în vremuri ale decaderii”. Cine citeste Trivial Tango, Batrânul si Inocenta, Vaduve la tinerete, Cantonul de vânatoare, Rataciti în amurg si Împacare târzie îsi da repede seama ca vorbele autorului nu sunt goale. Personaje alienate, însingurate, fara memorie care se târasc prin viata ca niste viermi, decazute de la statutul de om la cel de automat întors cu cheia. Piese pline de neliniste existentiala, cu personaje care traiesc într-un spatiu al captivitatii.