«Avem multi artisti de export»
– Ati revenit de curând dintr-un remarcabil turneu în Italia si Portugalia. Care au fost momentele culminante si cele mai mari satisfactii pe care le-ati avut?
– M-am simtit extraordinar peste tot.
«Avem multi artisti de export»
– Ati revenit de curând dintr-un remarcabil turneu în Italia si Portugalia. Care au fost momentele culminante si cele mai mari satisfactii pe care le-ati avut?
– M-am simtit extraordinar peste tot. Am dirijat cea mai importanta orchestra de camera din Milano, „Milano Classica”, la Bergamo si Milano, cu o prima auditie mondiala a unui compozitor argentinian. M-a bucurat primirea facuta de public, dar mai ales cea a orchestrei. Semn ca între noi se crease o legatura, un fluid nevazut. Stiti, un dirijor poate uneori însela publicul, orchestra însa niciodata. Un moment culminant a fost concertul de la Porto cu orchestra Academiei de Muzica, în cea mai mare catedrala din oras, în prezenta a o mie de spectatori.
– Din câte stiu, nu v-ati început cariera ca dirijor…
– Într-adevar. Când mi-aduc aminte ca am început muzica la 15 ani cu studiul contrabasului, nu-mi vine sa cred! O datorez foarte mult tatalui meu. Suntem o familie de muzicieni. Timp de 10 ani în Orchestra Filarmonica am învatat foarte mult. Am înteles psihologia instrumentistului de orchestra, am învatat, cum spune românul, „ce tie nu-ti place, altuia nu face”.
– Ati înfiintat o orchestra, „Simfonia Bucuresti”…
– …O orchestra formata în mare parte din fostii mei elevi. Sunt tineri, pot da ceea ce putine alte orchestre de profesionisti o pot face: entuziasm, înca bucuria de a cânta, de a face muzica. Urcând pe podium, la început eram emotionat pentru mine, acum sunt emotionat mai ales pentru ei.
– Unde dirijati în tara?
– Dupa 12 ani la Filarmonica din Botosani, de anul trecut sunt dirijor permanent al Filarmonicii din Râmnicu Vâlcea – o orchestra extraordinara. Foarte multi tineri si aici – împreuna cu dirijorul si directorul ei, Mihai Stefanescu, crestem generatia de mâine… Din toamna, împreuna cu Primaria din Râmnicu Vâlcea, pregatim Festivalul de Muzica din Vâlcea.
– Mai demult se spunea ca trebuie sa operezi mai întâi la Paris ca sa fii recunoscut la Bucuresti…
– Asa este la noi, la români. Afara de orchestra mea, marile orchestre ma mai invita când îsi aduc aminte ca exist. Fac si eu parte, ultimul dintr-un lung sir, dintre acei artisti „de export”, recunoscuti în strainatate, care nu sunt buni în tara.
– Televizoarele sunt pline de tot felul de muzici… Moda manelelor…
– Într-un clasament al celor mai bine vândute CD-uri din România, pe primele locuri se afla Adrian-copilul minune si 3 Sud Est si Andre… Traim, îmi pare rau ca trebuie sa o spun, într-o tara de andrele si manele. Nu stiu ce se poate face si cât va dura – este vorba de gust, de educatie, de scoala.
– Aveti o sala de concert din lumea asta în care v-ati dori sa dirijati?
– Mai multe, dar cel mai fericit as fi nu la Paris, Londra sauViena, ci la Gasteig, acolo unde l-am vazut opt ani la rând pe profesorul meu, Sergiu Celibidache.
– V-ati fi dorit sa fi fost întrebat ceva si nu am facut-o?
– Da, ce iubesc mai mult pe lume: prietenia si dragostea, pentru ca ele nu mai exista sau exista foarte putin astazi…
Mozaicul Ketton
Un mozaic roman descoperit recent în Marea Britanie înfatiseaza o versiune pierduta...
Comentarii