Frunzarind „Descoperitorul”

          Numai tarile civilizate au reviste de popularizarea stiintei – România se numara printre ele, cu acest „Magazin” dar si cu „Stiinta si Tehnica”, „Terra Magazin”, „Stiinta pentru toti”, „Carpatica”, Pipo” – dar si SUA, fireste, cu splendidele „Discover”, „Popular Mechanics” sau „Scientific American”. Pe gustul meu, din toata presa de stiinta straina, cea mai reusita publicatie de gen este „Discover” (în româneste: „Descopera!”), mai suculenta si mai atractiva decât, de pilda, francezele „Science et Vie” si „Science et Avenir” sau „Nauka i jizni” a rusilor.

          Numai tarile civilizate au reviste de popularizarea stiintei – România se numara printre ele, cu acest „Magazin” dar si cu „Stiinta si Tehnica”, „Terra Magazin”, „Stiinta pentru toti”, „Carpatica”, Pipo” – dar si SUA, fireste, cu splendidele „Discover”, „Popular Mechanics” sau „Scientific American”. Pe gustul meu, din toata presa de stiinta straina, cea mai reusita publicatie de gen este „Discover” (în româneste: „Descopera!”), mai suculenta si mai atractiva decât, de pilda, francezele „Science et Vie” si „Science et Avenir” sau „Nauka i jizni” a rusilor. Ca sa va conving mi-am ales 3 pagini din „Descopera!”, din 3 domenii diferite, toate de vârf în stiinta si tehnologiile vremii. Prima: despre clonare, cu o lista a „produselor” vii, create de inginerii de gene si cu situatia în care se afla animalele fabricate de mâna omului. Oita Dolly deschide lista, a aparut pe lume în iulie 1996, a trait 6 ani si jumatate, stârnind mânia clerului de toate religiile si a legislatorilor. S-a stins din viata urmare a unei boli de plamân. I-a urmat un taur, frate cu tatal lui (ca asa-i la clone!), nascut în august 1999, taur în viata, sanatos, bine mersi. O capra chinezeasca, surubarita genetic si scoasa din uterul unei false mame în iulie 2000 nu a ramas în viata decât o singura zi: avea plamânii „defecti” din nastere. Aproape la fel o patit si un gaur (bour salbatic), în ianuarie 2003: nu a gustat din bucuriile vietii decât doua zile. Un banteng, adica cerb de Asia, adus pe lume în aprilie 2003, a iesit din uter complet gresit, cu de doua ori masa normala a unui pui; a fost eutanasiat de catre propriii lui creatori. În aceeasi luna a iesit din laboratoare o pisica africana clonata. În lunile urmatoare, un magar, apoi un cal: ambii haladuiesc printre noi (de fapt, printre laboranti) si duc o viata normala. În septembrie 2003 s-a încercat „fabricarea” a 3 sobolani, frati gemeni cu tatal lor (sau cu mama lor, ma rog…), unul a murit la nastere, ceilalti doi sunt în viata. Cam acesta ar fi raportul despre clone – dar, fireste, doar despre clonele pe care le stim noi.
          Sar la o pagina cu „inventarul” locuintelor posibile din Sistemul Solar, având alaturi si agenda, motivatiile si sansele ca Homo cosmicus sa ajunga la ele. Luna, interesanta pentru cosmologi (de la ea vom afla cum s-a format Pamântul) si pentru minerii de prin 2030-2040, va fi revitalizata si, încetul cu încetul, colonizata. La fel Marte, care are apa suficienta pentru orasele din viitor dar cu o atmosfera de 130 de ori mai putin densa decât cea terestra; va fi „calcata” în 2020-2030 si cucerita de om, între 2050 si 2100. Cu riscuri moderate – dar riscuri! – se prezinta eventualele calatorii spre asteroizii postmartieni (interesanti pentru cercetare si pentru rezervele de carbon, oxigen si minerale) si Europa, satelitul lui Jupiter (unde se pare ca exista un ocean de apa sarata). Cele doua zone vor fi atacate, probabil, dupa 2030. De mare risc ar fi calatoriile umane spre Venus (fierbinte, chimie clocotitoare a atmosferei, nori de sulf) si Jupiter (planeta gazoasa, cu o chimie fantastica a atmosferei) – de aceea sondele-roboti vor fi preferate pentru explorare. Trec la pagina a III-a: podurile, lucrari ingineresti pe care le executa, pe Terra, doar Homo sapiens si castorii. Autorul articolului vorbeste, bineînteles, despre artefacte umane, prezinta viitorul succes care va fi podul peste strâmtoarea Messina (3,28 km deschidere, 3,648 km cu tot cu rambleu, va fi dat în folosinta, dupa parerea mea, spre 2010; costul: estimativ 5 miliarde dolari) dar si – ceea ce cu doar un deceniu în urma ar fi fost de domeniul SF-ului – un pod peste strâmtoarea Gibraltar, legând Africa de Europa: este un proiect al americanului T.Y. Lin, care prevede 3 turnuri de sustinere înalte cât 3 zgârâie-nori de 300 etaje fiecare si cabluri din fibra de sticla, întinse pe distanta de 9,936 km, cu tot cu rambleu, 13,92 km. Cam atât pentru saptamâna asta.