Casa editoriala „Curierul Dunarii” din Bucuresti este prezenta pe piata cartii cu o traducere a lucrarii lui Jean-Paul de Longchamp intitulata „In umbra sectelor”, o carte scrisa de analistul francez in anul 1984. Ion Musceleanu, care este autorul versiunii românesti, spune in prefata: „Scopul ce si-l propune aceasta carte este de a indemna (cititorul) la reflexie.
Casa editoriala „Curierul Dunarii” din Bucuresti este prezenta pe piata cartii cu o traducere a lucrarii lui Jean-Paul de Longchamp intitulata „In umbra sectelor”, o carte scrisa de analistul francez in anul 1984. Ion Musceleanu, care este autorul versiunii românesti, spune in prefata: „Scopul ce si-l propune aceasta carte este de a indemna (cititorul) la reflexie. Autorul vrea sa prezinte o lume a tenebrelor, o lume a intunericului, pe care a cunoscut-o sau cu care a luat contact indirect, in cautarile sale de biserici ascunse, de asa-zisi profeti, iluminati de o flacara sumbra, de care nu trebuie sa te apropii niciodata”. Ba, e vorba uneori chiar de escroci gata sa nenoroceasca indivizi nevinovati dar creduli in folosul propriei bunastari. Uneori te simti tentat sa zâmbesti, minunându-te de câta prostie e in lume, dar zâmbetul acesta este amar.
Stiti in ce zi cade „sfârsitul lumii”?
Ca sa fie bine inteleasa aceasta carte despre secte, asadar despre o problema care astazi devine tot mai acuta si pusa sub observatie de Consiliul Europei, autorul francez incepe cu trei precizari esentiale:
„1. Prin termenul secta folosit in aceasta carte, spune Jean-Paul Longchamp, se intelege orice grup sau orice comunitate, indiferent de numarul adeptilor acestora, care, pe baza de interpretari proprii ale anumitor texte din unele carti sfinte, folosesc conceptii sau practici ce nu apartin bisericilor traditionale, institutionalizate.
2. Sectele sunt tratate din punctul de vedere al doctrinei, conceptiilor si practicilor lor si nu din cel al statutului lor juridic. In intreaga lume exista comunitati ce, din punct de vedere teologic, sunt considerate secte, dar, in unele tari, ele beneficiaza de statut juridic ca al celorlalte culte. Membrii acestora provin si de la bisericile traditionale.
3. Faptele descrise in prezenta lucrare sunt absolut autentice, chiar daca uneori ele par amuzante, iar cititorul va fi obligat sa zâmbeasca. Zâmbetul sau este in mod sigur amar. Din nefericire.” Incursiunea pe care Longchamp o face printre sectele mai vechi sau mai noi este de-a dreptul fantastica. Fie ca-i aminteste pe „vizionarii” care prevedeau sfârsitul lumii (unul dintre acestia a fost William Miller care a facut niste calcule din care reiesea ca sfârsitul lumii va fi exact in anul 1843. Dupa trecerea anului, el a anuntat o alta data: 21 martie 1844. N-a fost nici atunci, dar asa se nastea secta adventistilor si… o noua data a sfârsitului lumii: 22 octombrie 1844. Cum nu s-a intâmplat nimic nici atunci, Miller, asemenea „profesorului” Hâncu de la noi, si-a vazut de treaba si de afacerile sectei sale), fie ca este vorba de secte cu fluturi si ingeri, fie de „profetul domnului” Jim Jones care a fortat sinucideri colective, sau secta Moon, sau Biserica de Scientologie, sau de „Copiii lui Dumnezeu” sau despre secta care adora ombilicul si puritatea umana, despre adoratorii cepei, sau, in fine, despre „Ingerul Maroni” si preotesele sale, de fiecare data e vorba de impostori care detin arta de a face prozeliti.
Pregatind adeptii pentru Judecata de apoi
Iar acesti impostori si prozelitii lor, cum se vede treaba, au exista si in secolele trecute, dar si in zilele noastre. Iar sectele nu numai ca prolifereaza, dar unele sunt adevarate institutii mondiale, cum ar fi cazul sectelor milenariste, care anunta sosirea intr-o zi sau alta a lui Hristos pe Pamânt, cum ar fi secte ca Martorii lui Jehova sau Copiii lui Dumnezeu ca sa nu mai vorbim de secta adventistilor, care isi pregatesc zi de zi adeptii pentru Judecata de Apoi. In fond, de ce nu, când gradina Domnului este atât de vasta…
Comentarii