Incursiune în chimia pasiunii amoroase

          Nebun din dragoste, dependent de iubire
          
          Milioanele de poeme de dragoste proaste si zecile de poeme de iubire bune din literatura lumii nu fac toate la un loc cât face o descoperire recenta a unor oameni de stiinta italieni.
          
          De la trairi ca „atunci când te vad mi se face bine” pâna la „când nu te vad e ca un accident minier”, toata lumea, mai mult sau mai putin romantica, stie ca a te indragosti este la fel de natural ca rasaritul.

          Nebun din dragoste, dependent de iubire
          
          Milioanele de poeme de dragoste proaste si zecile de poeme de iubire bune din literatura lumii nu fac toate la un loc cât face o descoperire recenta a unor oameni de stiinta italieni.
          
          De la trairi ca „atunci când te vad mi se face bine” pâna la „când nu te vad e ca un accident minier”, toata lumea, mai mult sau mai putin romantica, stie ca a te indragosti este la fel de natural ca rasaritul. „Dragostea e oarba”, e „boala lunga”, e „suferinta dulce”, clar, iubirea nu este un lac linistit, ci mai degraba o zapada neagra, un amar dulce. Cine n-a suferit din dragoste, ori n-a fost niciodata îndragostit, ori vorbim despre furculite. De acest laborator tainic, plin de sticlute cu chimicale si arome de tot felul, numit iubire, s-au apropiat mai multi cercetatori, doar din curiozitatea de a descoperi ce se ascunde sub „pasiunea amoroasa”, de a întelege mai bine chimia îndragostirii. Donattela Marazziti, medic psihiatru si profesoara la Universitatea din Pisa, a fost laureata, împreuna cu Alessandra Rossi si Giovanni Cassano, a premiului IgNobel (versiunea oarecum comica a premiului Nobel) în anul 2000 la sectiunea chimie. Cu colegul lor Hagop S. Akiskal de la Universitatea California (San Diego) ei au descoperit ca din punct de vedere biochimic, îndragostirea este identica, nu doar similara, cu dezordini de ordin compulsiv-agresiv. „Nebun de iubire” pare sa nu mai fie doar o simpla metafora. Se pare ca în perioada cât suntem îndragostiti de cineva, iubirea produce schimbari semnificative în creier. Astfel, creierul îndragostitilor secreta mai putina serotonina, într-o cantitate asemanatoare cu cea secretata în cazul persoanelor care sufera de afectiuni compulsiv-obsesive, ceea ce ar explica, cred specialistii, de ce îndragostitii devin atât de obsedati de partener. Dar ce versuri memorabile se nasc uneori din aceasta lipsa de serotonina!
          
          Iubind, barbatii devin femei, si invers
          
          Efectuând un studiu pe un grup de 12 cupluri de oameni îndragostiti (unii ar zice ca esantionul a fost nesemnificativ) prof. Marazziti a ajuns la concluzii cel putin stranii: scaderea sub valori normale a nivelului de testosteron în cazul barbatilor îndragostiti si, dimpotriva, cresterea nivelului acestei substante hormonale în cazul partenerelor, îndragostite si ele. Concluzia? Iubind, barbatii tind sa devina femei, si femeile barbati. De aceea când iubesc, femeile devin dominatoare, lucru interesant cel putin din perspectiva supravietuirii speciei. Si ca sa dovedeasca stiintific ca, printre altele, „dragostea e oarba” (ca si justitia), o alta echipa de cercetatori britanici a ajuns la concluzia ca pasiunea amoroasa afecteaza, în afara de inima, si circuitele neurale din creier care în mod normal sunt responsabile de spiritul critic si cel social. Aceste circuite sunt suprimate în cazul oamenilor îndragostiti, ceea ce ar explica si de ce „orbiti” de pasiune nu mai vedem defectele partenerului, dar nici sfaturile de bun simt venite de la terti. Noroc ca o data ce „îndragostirea” a trecut, circuitele se refac. Pâna la urma si dragostea este o forma de dependenta de un drog. Drogul iubirii. Iubirea, gelozia, aceste „teritorii” milenare „violate” de cercetari recente, continua sa ramâna învaluite în inefabil si sa fie motorul principal al creatiei artistice. Sa ne amintim de filmul regizorului mexican Alejandro Gonzalez Inarritu Amores perros, in traducere libera înseamna „dragostea-i o târfa”, expresia unei filozofii superficiale care încheie deseori o experienta amoroasa plina de suferinta si placere.