Industria calatoriilor

          Este, se pare, înscrisa în ADN-ul nostru aceasta chemare catre departari, aceasta dispozitie spre miscare si curiozitate: tarâmul nou; probabil de aceea, la ora actuala, 10% din Produsul Brut Planetar se câstiga din turism. Cu – atentie – observatia ca in acest secol in care principalul pericol care ne paste este somajul, turismul ofera o supapa foarte utila: la fiecare 10-12 turisti apare un loc de munca.

          Este, se pare, înscrisa în ADN-ul nostru aceasta chemare catre departari, aceasta dispozitie spre miscare si curiozitate: tarâmul nou; probabil de aceea, la ora actuala, 10% din Produsul Brut Planetar se câstiga din turism. Cu – atentie – observatia ca in acest secol in care principalul pericol care ne paste este somajul, turismul ofera o supapa foarte utila: la fiecare 10-12 turisti apare un loc de munca.
          De aceea, personal sunt de acord cu zbaterile conducatorilor Ministerului Turismului si cu ideea ca in România principalii contribuitori la Produsul National Brut trebuie sa fie Carpatii, Dunarea, Marea Neagra si statiunile balneo-climaterice (oriunde s-ar afla ele). Iar aportul lor in PNB nu este, deocamdata, decât de câteva sute de milioane de dolari. Un fleac.
          Culeg pentru dumneavoastra, din presa lumii, date despre Homo viator. Cele mai populare destinatii pentru calatorii lumii au fost in anul 2000, in ordine: Franta (75,5 milioane vizitatori; extrapolând, in 2020: 106,1 milioane de ne-francezi vor vizita Turnul Eiffel, Louvre-ul, castelele de pe Valea Loirei), SUA (50,9 milioane vizitatori, vor fi 102,4 milioane in 2020), Spania (48,2 milioane; cifra va creste spre 73,9 milioane, in 2020), Italia (41,2 milioane; in 2020: 52,5 milioane) si – supriza – China (cu 31,2 milioane vizitatori in 2020 si perspectiva unui „boom” turistic in 2020: 186,6 milioane de ne-chinezi vor vizita tara Marelui Zid, aducând valuta serioasa pe piata yuanului). Ceea ce va descriu inseamna un „dever” de 565.400.000 deplasari (actiuni turistice individuale), care „dever” va insemna, in 2020 – observati, toata lumea, cu exceptia, notabila, a românilor, isi face socotelile pentru 2020! – 1.561.000.000 deplasari, in urma unei cresteri constante de 4,1% pe an. Beneficii? De la 400 miliarde dolari in 1995 s-a trecut la 500 miliarde in anul 2000, cifra care se va dubla spre 2020, spun expertii in tursim.
          „Exploratorii”, adica tarile ai caror cetateni cheltuiesc in afara granitelor, sunt Germania (75 milioane calatori in 1995 dar 153 milioane prognozate pentru 2020), SUA (63 milioane, creste la 123 milioane, peste 18 ani), Marea Britanie (42 milioane; in 2020: 95 milioane), Japonia (23 milioane, va creste la 142 milioane – doi japonezi din trei o vor lua la picior!), Rusia (cu 12 milioane turisti acum si 31 milioane, probabil, in 2020) si, iar surpriza, China (5 milioane vizitatori aiurea vor fi 100 de milioane in 2020). Tarile de succes in exploatarea turismului sunt, spune expertiza, Turcia, Africa de Sud, Sudan, Malaezia. Unele, cu turism popular (vezi Turcia), altele cu turism de lux (Spania, cu insulele Baleare, Las Palmas, Tenerife), cu „ferestre catre trecut” (vizite in locuri istorice sau importante/relevante cultural – aici s-ar inscrie si Dracula Park-ul nostru), cu statiuni balneare originale (la Bordeaux se fac tratamente de regenerare cu… vinuri; la Moscova, cu sauna Nordului rusesc) cu, eventual, turismul cosmic (Rusia, Olanda, SUA) cu, in unele locuri, calatorii de mare dificultate sau, cu neasteptat succes, deplasari in folosul comunitatii vizitate (turistii ajutând saracii locului sau mediul inconjurator). Tendinta care, cred eu, ofera uriase posibilitati României. De la ideea, mult discutata, a amplasarii celebrului parc „Dracula” (pe care eu il vad realizabil la Slobozia, in structura ramasa de la falimentul firmei „Hermes”: hotelurile si restaurantele exista, parcul este functional – trebuie, doar transformat pentru a corespunde temei – amplasarea, lânga soseaua Bucuresti-Constanta, este ideala, de ce nu am reconsidera o greseala, dându-i virtuti de succes – ?), pâna la turismul pe Dunare – cvasiinexistent – sau a turismului cultural (exploatând, de pilda, sarbatorile traditionale ale românilor – a propo: de ce nu „exportam” noi sarbatoarea martisorului? Ar prelua-o intreaga planeta!) – toate pot duce la o suma solida, 10 miliarde dolari anual din turism, asa cum ar trebui, de fapt, sa câstige România, din aceasta fabuloasa avere a sa, care este cea a reliefului si culturii.
          La urma-urmei, la doi pasi de noi, cu o tara ca o farfurie, ungurii câstiga, din turism, 4.000.000.000 dolari pe an. De ce ei pot si noi nu?