Niste tarani pe Internet

           La începutul lui septembrie m-am rãtãcit în realitatea virtualã pe care a tesut-o un mare prozator român, Dinu Sãraru. Am coborât, asadar, la Cornu Caprei si am trecut dealul la Sacot, m-am întâlnit cu alde Nãitã Lucian (ce personaj extraordinar!) si l-am privit, în actiune, pe însusi Pãtru cel Scurt, în varianta sa netragicã, adicã scãpat de pedeapsa vulpii din poveste si de moartea fulgerãtoare – si învingãtor în viata realã, în toate, dar absolut toate bãtãliile purtate.

           La începutul lui septembrie m-am rãtãcit în realitatea virtualã pe care a tesut-o un mare prozator român, Dinu Sãraru. Am coborât, asadar, la Cornu Caprei si am trecut dealul la Sacot, m-am întâlnit cu alde Nãitã Lucian (ce personaj extraordinar!) si l-am privit, în actiune, pe însusi Pãtru cel Scurt, în varianta sa netragicã, adicã scãpat de pedeapsa vulpii din poveste si de moartea fulgerãtoare – si învingãtor în viata realã, în toate, dar absolut toate bãtãliile purtate.
           Pãtru cel Scurt mã privea sever, figurinã de teracotã, fãcutã de Nicolae Diaconu Sifronesti si prezentatã, alãturi de alte personaje ale satului românesc, în holul Casei de Culturã din Slãtioara-Vâlcea, acolo unde, în salã, autorii a 75 de filme documentare îsi disputau un mare concurs mare, în cadrul unei inventii ciudate, festivalul international „Eco-Etno-Folk-Film”, organizat de un sãtean din partea locului, pe nume Dinu Sãraru. Pãtru cel Scurt ne privea, de altfel, cu fata lui Dinu Sãraru, iar scriitorul însusi, în carne si oase, se învârtea cu viteza luminii printre participantii la festival, teleasti, cineasti, artisti, ziaristi – sãrbãtorind, de fapt, o întâmplare uluitoare: se proiectau la Slãtioara, desi la tarã, filme din 24 de tãri, de pe patru continente! Nu însir palmaresul, spun doar cã juriul – international, fireste, dar cuprinzând si nume mari ale culturii române, ca D.R.Popescu, Andrei Blaier, Rãzvan Theodorescu, Natalia Stancu, etnologul Ion Ghinoiu, Dan Pita – a acordat marele premiu unui film iranian tulburãtor. „Stupii nu vor fi niciodatã goi” si a evidentiat, printre altele, „Eu astept un viitor luminos” (Corina Radu,studentã de la Universitatea Media), „Sarea sãracilor” (realizat de cineasti de la Antena 1 Ploiesti), reportajele „Avocatul Poporului” (TVR Timis) si „Lectia de presã” (TVR Vâlcea). Participantii la festival au locuit la mãnãstiri (superbele Horezu, Bistrita, Arnota, Polovragi), s-au învârtit prin tinutul Cornu Caprei – care poate deveni, de ce nu, un fel de Yoknapatawpha româneascã, cãci trilogia „Niste tãrani”, a lui Dinu Sãraru, nu rãmâne cu nimic în urma faimoasei trilogii a lui Faulkner! – au bãut tuica prunilor de pe dealurile însorite ale Vrancei si Gorjului si s-au minunat de frumusetea nepãmânteanã a planetei Pãmânt în aceste binecuvântate locuri din jurul Horezului. Pentru editia a III-a, din – deja – mileniul viitor, explozivul animator de culturã Dinu Sãraru are planuri mari: mai multe filme de folclor, din mai multe tãri si cel putin de pe un continent în plus! Iar printre participantii la competitie trebuie sã fie, neapãrat, cât mai multi tineri artisti, dintre cei care, molipsiti pânã în adâncul sufletului de cultura româneascã, sã înteleagã cã existã cu adevãrat o Românie profundã, subtilã, tulburãtoare, care îsi poate cânta lumii povestile ei nemuritoare.
           O promisiune i-am fãcut eu acestui extraordinar intelectual, personaj de legendã al culturii noastre, care este Dinu Sãraru: aceea cã, începând cu 1 decembrie 2000, un site pe Internet îi va fi pus la dispozitie pentru a ademeni participantii de pretutindeni si autoritãtile noastre la Eco-Etno-Folk Film 2001.
           „Niste tãrani” vor sãri direct pe Internet – si se vor simti, vã asigur, ca la ei acasã, la Cornu Caprei, din Yoknapatawpha României.