O noua izgonire din Rai?

           Dumnezeu, credem noi, vrea ca înmultirea în lumea animalã sã se petreacã dupã o tehnologie bine verificatã, nu-i asa, încã de la Adam si Eva. Adicã: un ovul, celulã de reproducere femininã este „atacat” de un spermatozoid care „ i se predã”, este încorporat de ovul si declanseazã misterioasele, uluitoarele, mirabilele mecanisme de dezvoltare celularã.

           Dumnezeu, credem noi, vrea ca înmultirea în lumea animalã sã se petreacã dupã o tehnologie bine verificatã, nu-i asa, încã de la Adam si Eva. Adicã: un ovul, celulã de reproducere femininã este „atacat” de un spermatozoid care „ i se predã”, este încorporat de ovul si declanseazã misterioasele, uluitoarele, mirabilele mecanisme de dezvoltare celularã. Din motive necunoscute se ajunge de la una la douã, apoi la patru, opt celule – nivelurile numite morulã-blastulã-gastrulã -, si asa mai departe, apoi apare fãtul cu incredibilele comenzi care vin, înspãimântãtor de exact si ordonã formarea membrelor, a organelor interne, a creierului, a ochilor. Ecce Homo.
           Ucenicii vrãjitori numiti ingineri de gene – au hotãrât însã sã-l contrazicã pe Dumnezeu – sau, mã rog, sã fenteze fantomaticul program genetic indus de cine stie ce inteligentã cosmicã. Ei fac asa: prelevã un ovocit, deci miezul unui ovul, care contine nucleul, de la o femeie, orice femeie; îi scot apoi nucleul si i-l înlocuiesc cu nucleul unei alte celule, nu neapãrat sexuale, prelevate de la… nu are importantã de la cine, ci conteazã doar faptul cã, o datã implementat în ovocit, nucleul strãin induce, din motive necunoscute si imperceptibile stiintei, mecanismul clasic, cel cu care au fost dotati prima Eva si primul Adam.
           Dar, atentie, în timp ce întâmplãrile – plãcute, fãrã doar si poate, orice ar zice sustinãtorii suspendãrii multdiscutatului Articol 200! – prin care au trecut Adam si Eva dupã izgonirea din Rai au avut ca urmare dezvoltarea ovulului fecundat în uterul Evei, inginerii geneticieni de astãzi o ignorã pe asa zisa mamã purtãtoare si dezvoltã viata… în eprubetã. Nu-i chiar asa usor, nu le iese de fiecare datã, pentru oita clonatã Doli a fost nevoie de 277 de încercãri, iar pentru un mic purcelus clonat s-au fãcut nu mai putin de 210 manipulãri genetice! În plus, legile lumii sunt aspre, în general interzic amestecul în treburile Domnului, asa cã geneticienii au apelat la o gãselnitã: opresc lantul mecanismelor de reproducere dupã doar 6-7 zile de la insertia nucleului în ovocit, adicã în momentul în care apar asa numitele „celule susã”, celule specializate care stau la baza tesuturilor si organelor posibilei fãpturi. Care nu mai ajunge sã fie fãpturã vie, cãci ce credeti cã fac geneticienii! Recolteazã din eprubetã celulele susã, le dezvoltã separat pe suporti biologici si obtin… pãrti ale ficatului, pancreasului, mãduvei spinãrii, ale muschilor inimii, chiar neuronale.
           Cu ce scop? Ei bine, pentru a implanta aceste tesuturi chiar donatorului nucleului initial, acel nucleu care a strârnit ovocitul convingându-l sã porneascã la drum. Asa cã având, datoritã vârstei înaintate, o problemã gravã de sãnãtate, la inimã, ficat, pancreas, de pildã, donatorul nostru, dl.Bill Gates, sã zicem, plãteste – si plãteste din greu! – pentru a beneficia de avantajele tehnologiei de clonare + implant. Obtine dl.Bill Gates inima nouã, plãteste milionul de dolari, trece de vârsta de 100 de ani, îsi mai schimbã, pe rând, ficatul, pancreasul, splina, rinichii, plãmânii – si trupul îi acceptã fiecare implant, fãrã rejectie, fiind vorba, de fiecare datã, de propriul sãu ADN!
           Amprentã pe care organismul o recunoaste si integreazã astfel toate protezele care pe multimilionarul nostru îl fac practic nemuritor.
           Aici ne aflãm, în acest moment al civilizatiei, cu uluitoarele progrese ale ingineriei viului. În timp, peste decenii, secole, milenii tehnologia se va democratiza, devenind bun al întregii omeniri – poate chiar spre sfârsitul mileniului viitor.
           …Si atunci, de ce cârtesc? Nu cârtesc, ci mã tem. Pentru cã legendele spun cã, muscând din mãrul cunoasterii si al dragostei, Adam si Eva au fost izgoniti din Rai. Iar eu doar gândesc cã acum, din nou sarpele ne încearcã – si cine stie ce izgonire ne mai asteaptã.
           …Dacã nu o fi cumva cel care, logic, ne va alunga de pe Terra, leagãnul copilãriei noastre, spre Sistemul Solar, noua noastrã casã.