O poveste uitata de iubire Dalí – Gala

          Pe tarmurile Spaniei, la Costa Brava, acolo unde Pirineii aluneca încet spre Mediterana, unde malurile sunt sfâsiate de o multime de golfulete, unde aerul este impregnat de mirosuri stranii si exotice, unde frumusetea poate fi întâlnita la tot pasul, se afla un mic sat de pescari, Cadaques, satul în care, cu 70 de ani în urma, s-au întâlnit pentru prima oara marele Salvador Dalí si iubita sa Gala. Acum, în pragul celui de al treilea mileniu, când analizam faptele care au marcat secolul nostru, cronicarii nu pot trece pe lânga dragostea profunda dintre marele artist catalan si una dintre cele mai fascinante femei ale vremii.

          Pe tarmurile Spaniei, la Costa Brava, acolo unde Pirineii aluneca încet spre Mediterana, unde malurile sunt sfâsiate de o multime de golfulete, unde aerul este impregnat de mirosuri stranii si exotice, unde frumusetea poate fi întâlnita la tot pasul, se afla un mic sat de pescari, Cadaques, satul în care, cu 70 de ani în urma, s-au întâlnit pentru prima oara marele Salvador Dalí si iubita sa Gala. Acum, în pragul celui de al treilea mileniu, când analizam faptele care au marcat secolul nostru, cronicarii nu pot trece pe lânga dragostea profunda dintre marele artist catalan si una dintre cele mai fascinante femei ale vremii.
          Multi dintre exegetii operei marelui pictor s-au grabit sa afirme ca întâlnirea cu Gala a reprezentat pentru el o adevarata catastrofa, altii, dimpotriva, sustin ca fara priceperea în afaceri, prudenta si pragmatismul Galei, Dalí n-ar fi devenit ceea ce stim cu totii. Cu certitudine însa între cei doi a existat o mare dragoste, unica, femeia nefiind pentru artist doar un motiv de inspiratie. Se pare ca Providenta însasi a aranjat prima lor întâlnire în acea zi de august 1929. Dalí era un tânar artist de 25 de ani, plin de visuri, cautându-si drumul dupa ce, de foarte scurta vreme, descoperise suprarealismul, abandonând, într-un anume fel, experientele impresioniste, cubiste si dadaiste. Era înca dependent material de tatal sau, ceea ce-l facea nebun de furie, avea complicate relatii cu prietenii si cei din jur si o inexplicabila timiditate în fata femeilor. Gala, care avea atunci 35 de ani, era sotia cunoscutului poet Paul Eluard. De origine rusa – numele ei adevarat era Elena Diakonova -, se nascuse la Kazan si crescuse în familia unui avocat cunoscut care se pare ca era tatal ei. În 1912 fusese trimisa într-un sanatoriu în Elvetia, prilej cu care îl cunoscuse pe tânarul Paul Eugen Grindel, viitorul Paul Eluard. Tânara se întorsese la Moscova, dar revenise la Paris dupa doi ani de corespondenta intensa. Primul razboi mondial nu reuseste sa le distruga legatura de suflet si cei doi se casatoresc. Fericirea este însa scurta pentru Gala, aventurile sotului aduc raceala inevitabila si, dupa cum declara chiar ea, Paul însusi a împins-o în bratele lui Dalí, fara însa sa o uite vreodata. Pentru Dalí, Gala, pe care prima data a vazut-o numai din spate, a fost femeia pe care a asteptat-o o viata. Legatura cu aceasta femeie misterioasa a dus la ruptura cu familia, dar adoratia pentru ea, transpusa în arta, i-a adus nu numai gloria, ci si fericirea. Binecuvântata de arta pictorului, Gala a devenit si mai fascinanta, si mai enigmatica. Misterul ei se datoreaza poate si faptului ca multe amanunte din viata ei au ramas necunoscute. Cu tot fastul cu care s-a desfasurat, in 1958, casatoria lor religioasa, Gala parea sa se fi retras în umbra marelui artist, de unde, însa, l-a sprijinit întotdeauna. Moartea ei, în 1982, a pus capat acestei povesti de iubire. A fost înmormântata în Castelul Pubol, daruit ei de Dalí în 1960. În tinerete îi promisese un castel – de fapt unul în Toscana – si îsi tinuse cuvântul in felul acesta.
          Castelul medieval fusese pregatit ca un sanctuar pentru cei doi, dar, din nefericire, numai Gala se odihneste aici, cei doi îndragostiti fiind nedrept despartiti dupa moarte, pentru ca, dupa sfârsitul tragic al artistului, în 1989, trupul sau nu a mai fost asezat alaturi de iubita sa.