Padurea totala si altele…

          Ma straduiesc, de mai multi ani, sa aflu spre ce se îndreapta prizarita noastra agricultura. Vom redeveni, ca acum un secol-doua, mare producator de cereale, hranindu-i, contra cost, pe vecinii din Nord si Est? Vor prinde legumele noastre – din viitor – pietele Moscovei, Petersburgului, Kievului? Vom fi mari campioni în brânzeturi si alte produse lactate – asa cum s-ar si cuveni, având în vedere calitatea exceptionala a ierbii, aerului, apei din zone ca Maramures, Bistritia-Nasaud, Dorna – aprovizionând Budapesta si Viena, ca pe vremea Imperiului Austro-Ungar? Vom recâstiga statutul de mare putere în vinuri, dupa ce vom fi îmbunatatit calitativ viile si vom fi alungat falsificatorii si profitorii din industria vinului? (semne sunt.

          Ma straduiesc, de mai multi ani, sa aflu spre ce se îndreapta prizarita noastra agricultura. Vom redeveni, ca acum un secol-doua, mare producator de cereale, hranindu-i, contra cost, pe vecinii din Nord si Est? Vor prinde legumele noastre – din viitor – pietele Moscovei, Petersburgului, Kievului? Vom fi mari campioni în brânzeturi si alte produse lactate – asa cum s-ar si cuveni, având în vedere calitatea exceptionala a ierbii, aerului, apei din zone ca Maramures, Bistritia-Nasaud, Dorna – aprovizionând Budapesta si Viena, ca pe vremea Imperiului Austro-Ungar? Vom recâstiga statutul de mare putere în vinuri, dupa ce vom fi îmbunatatit calitativ viile si vom fi alungat falsificatorii si profitorii din industria vinului? (semne sunt…). Sau ne vom reprofila, total, pe agricultura biologica, adica fara îngrasaminte, pesticide, ierbicide, cu produse naturale, pentru piata pretentioasa a Europei de Vest?
          Raspunsuri la întrebari, poate, exista, în cine stie ce strategie a vreunui institut al agriculturii – desi ar trebui sa stim, toti, ca popor de tarani ce suntem, ce se va întâmpla cu pamântul nostru, cu ogoarele românesti, în anii, sa speram, de gratie, 2010, 2020, 2050…
          La aceste interogatii eu îmi permit un raspuns cu o propunere – stiintifico-fantastica, bineînteles. Iat-o. Efectul de sera accentuându-se pe Terra, din cauza emisiei monstruoase de CO2, este nevoie de tehnologii care sa „aresteze” dioxidul de carbon din aer, retinându-l în recipiente din care sa nu mai poata face rau planetei. Or, cele mai bune asemenea recipiente sunt copacii iar tehnologia cea mai sigura de curatire a atmosferei este cea a împaduririi. Ca raspuns la spaimele ecologice din viitorul apropiat, marile puteri ale Pamântului vor decide, socot eu, încurajarea plantatiilor de arbori de padure, recompensându-i pe cei care se angajeaza în proces. În consecinta, silvicultorii din 2010 pot câstiga batalia cu agricultorii si pot acoperi, contra cost, sute de mii de hectare de munte, colina, chiar câmpie cu brazi, stejari, frasini, artari, tei – refacând, de pilda, codrul Vlasiei, padurile Dobrogei, „cheliile” de astazi ale Carpatilor. Controlând cu cerbicie exploatarea lemnului, reconstruind „civilizatia montana”, asa cum o gândeste Radu Rey, România anilor 2010-2020 îsi asigura astfel viitorul ecologic, asezându-se, în Europa, ca un fel de „Elvetie a Estului”, atractiva pentru turism, chiar pentru imigrare, atragerea de noi locuitori ai României, cu dare de mâna. Dar, mai ales, poate câstiga din venituri europene oferite pentru primenirea solului si aerului, care se pot cifra la zeci de miliarde de euro. În aceeasi ordine de idei, propunând un Centru de Gestionare a Apei în Sulina, raspundem unei sugestii facute de UNESCO, si începem transformarea acestei minuni care este Delta Dunarii într-un urias laborator ecologic international, în care se studiaza apele unui fluviu care trece prin 8 tari, felul în care ele se varsa într-o mare mai putin obisnuita, Pontus Euxin, modul în care trebuie respectat, încurajat si protejat metabolismul fabulos – fauna si flora de la gurile Dunarii.
          Sustinuta si de presedintele Ion Iliescu, propunerea va trece, probabil, de furcile caudine ale Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului si, sub forma unui dosar international va lua drumul Secretariatului UNESCO, de la Paris, a carui „binecuvântare” poate însemna cea mai mare realizare a Comitetului PHI (Program Hidrologic International) românesc al UNESCO.
          Pe locul al III-lea în „analiza”, o observatie. Am încurajat si ajutat, recent, un simpozion organizat de o firma germana de software (programe de calculator) care oferea posibilitatea unui control riguros al oricarei investitii. Firma serioasa, cu mari „fapte de arme” în caile ferate si autostrazile Germaniei, gibGREINER ne oferea un program prin care se controla orice caramida, traversa, metru de sina, kilogram de ciment introdus în infrastructura României. Ei bine, din partea celui mai interesat minister în afacere, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului nu a venit nimeni, absolut nimeni, în ciuda chemarilor repetate. Ce straniu…