In mod inevitabil, un eveniment de importanta covarsitoare pentru destinul actualei civilizatii umane, cum este „potopul biblic”, nu putea scapa interesului oamenilor de stiinta.
Prima si cea mai importanta problema aflata in atentia acestora a fost aceea a veridicitatii unui asemenea fenomen de amploare, dincolo de semnificatia lui religioasa si etica.
Era posibila aparitia unei atat de mari revarsari de ape pe Pamant, cu sau fara interventia unei forte supraumane identificate in Cartea Facerii cu Divinitatea suprema?
Conform Vechiului Testament (Prima carte a lui Moise), Dumnezeu a declansat un potop global pentru a-i pedepsi pe oameni pentru rautatea lor. Noe, un om neprihanit, a fost insarcinat sa construiasca un chivot pentru a-si salva familia, precum si cate o pereche din fiecare specie de animale.
Cu toate acestea, potrivit lui David Montgomery, profesor de geomorfologie: „un lucru pe care-l stim sigur din geologie este ca un potop global nu s-a intamplat niciodata.”. De ce? Pur si simplu fiindca nu exista suficienta apa pe Pamant pentru acest fenomen, explica omul de stiinta, dupa o logica elementara.
Daca toata apa din atmosfera ar cadea ca ploaie, suprafata planetei ar fi scufundata, dar numai sub o adancime medie de aproximativ 2,5 centimetri, potrivit US Geological Survey. Chiar daca toti ghetarii si calotele glaciare din lume s-ar topi, nivelul marii ar creste doar cu 60 de metri, insuficient pentru a acoperi cei mai inalti munti de pe Pamant.
Mai mult, un studiu a estimat ca apa subterana stocata in crusta superioara de 2 km a Pamantului poate acoperi suprafata planetei la o adacime de 180 metri. In registrul stancos geologii nu au gasit dovezi pentru un potop planetar.
Exista aspecte din mitul lui Noe care ridica intrebari. De exemplu, Noe avea 600 de ani cand a fost declansat diluviul, ceea ce inseamna de opt-noua ori mai mult decat varsta maxima posibila pentru o fiinta umana. In plus, majoritatea speciilor nu ar supravietui daca ar fi reduse la doar doua exemplare deoarece nu ar avea suficienta diversitate genetica pentru a crea o populatie viabila.
Povestea Potopului lui Noe pare o reinterpretare a miturilor antice si este mai degraba o alegorie decat relatarea literala a unui eveniment, cred cercetatorii. Versiuni usor diferite ale ei se gasesc si in alte carti religioase, cum ar fi Coranul sau textele antice din Mesopotamia (perioada babiloniana veche, 1180-1595 i.Hr.).
Pe de alta parte, daca am considera ca Potopul lui Noe a reprezentat inundatii regionale si nu un diluviu global, atunci povestea nu este chiar neplauzibila. De exemplu, s-a sugerat ca o inundatie masiva in jurul Marii Negre s-ar fi putut afla la baza povestii Potopului lui Noe, o teorie ramasa insa in dezbatere.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii