RADU COSARCA, editor-prezentator „Antena 1″      „Televiziunea creeaza si m

    
     – Cum ati petrecut „sfârsitul lumii”?     
     – La miezul noptii am fost in studio, dupa cum bine stiti. Când am iesit din emisie, am verificat daca nu cumva am nevoie de un buncar antiatomic, daca nu pasesc intr-un desert.
    
     – Cum ati petrecut „sfârsitul lumii”?     
     – La miezul noptii am fost in studio, dupa cum bine stiti. Când am iesit din emisie, am verificat daca nu cumva am nevoie de un buncar antiatomic, daca nu pasesc intr-un desert…Dar peste tot erau oameni suspect de veseli, radiosi, asa ca m-am grabit si eu la o petrecere cât se poate de non-apocaliptica.    
     – Celebrul Grigore Moisil spunea ca „televiziunea face din vedete savanti si din savanti vedete”. Il contraziceti?     
     – Nici vorba, avea dreptate. Dupa ’89, microfonul apartine oricui are ceva interesant de spus, numai ca putini reusesc sa fie cu adevarat captivanti si consistenti in idei. Cu toate acestea, toti devin staruri si se cuibaresc in memoria noastra mai abitir decât actorii autentici. Televiziunea e foarte ingrata si de multe ori creeaza mituri false.     
     – Sunteti un om care stiti cam multe. Ce faceti când vreti sa nu mai stiti de nimic?     
     – De multe ori prefer meloterapia, atât muzica moderna, cât si clasica. O „Primavara” a lui Vivaldi, „Imperialul” de Beethoven, sau o „Mica serenada” mozartiana ma destind dar si imi incarca bateriile.     
     – Conform altei zicale, traind sub un bombardament de stiri, ar trebui sa fiti pesimist…    
     – Nu sunt pesimist, sunt un sceptic realist, echilibrat, as zice bine temperat ca si clavecinul lui Bach.     
     – Ce simtiti când ne aduceti la cunostinta stiri „catastrofice”? Va afecteaza? V-ati imunizat?    
     – Nu m-am imunizat, ma afecteaza ca om. Ca ziarist, imi spun ca in asta consta meseria mea, comunicarea. Sunt multumit daca transmit orice veste utila, si cât mai repede si intr-un mod cât mai adecvat. Asta inseamna profesionismul.     
     – Procentul dv. de bâlbâiala e foarte scazut, chiar zero. Credeti ca daca v-ati bâlbâi (intentionat) ati deveni mai simpatic? Nu-i obositoare perfectiunea? Parca va lasati emotiile la garderoba.     
     – E o intrebare parsiva. Am vazut cum reactioneaza un crainic american. Când si-a dat seama ca a gresit ceva, a râs in hohote jumatate de minut, pe post. Poate asa ar trebui sa reactionam si noi, nu sa ne simtim jenati, ca si noi suntem oameni.     
     – Daca, prin absurd, un sef v-ar obliga sa difuzati pe post stirea : „De mâine, pretul benzinei se injumatateste”, ati face-o ?     
     – Nu. Si nu pentru ca sunt obisnuit sa fiu pus rau cu unii sefi, ci pentru ca profesionistul si perfectionistul din mine m-ar impiedica sa difuzez aiureli.