Sa nu ne amagim: Portugalia n-a aparut pe scena comertului venind de nicaieri. Daca Vasco da Gama a fost extrem de norocos, cum spuneam, atunci cand a descoperit drumul spre India prin sudul Africii si peste Oceanul Indian, averile provenite din comert ale negustorilor portughezi nu s-au datorat exclusiv norocului si nici nu s-au prabusit în fata neasteptatelor tentatii ale îmbogatirii. Interesul negustorilor pentru expeditii maritime si comert n-a început o data cu voiajul lui da Gama spre India. El s-a marit metodic prin crearea rutelor comerciale înca de la începutul secolului, o data cu capturarea Ceutei în 1415. Printul Henric Navigatorul, de la baza sa din Sagres, aflata în sud-vestul Portugaliei, a încurajat sistematic explorarile spre sud. Încurajarile veneau nu din partea reprezentantilor puterii, ci, mult mai pragmatic, sub forma stimulentilor economici si a profitului.
Si de recruti pentru dorintele sale nu ducea lipsa: negustori si a aventurieri se gaseau cu duiumul, si mereu pe picior de duca, în porturile regionale. În momentul în care portughezii s-au stabilit în Africa, si calatoriile lui Bartolomeu Dias au contribuit în mare masura la aceasta situatie, au început sa curga si profiturile din fildes, aur si negotul cu sclavi. Istoria este înca o data binevoitoare fata de faradelegile noului comert cu sclavi atunci cand acestea se dovedesc profitabile!
Si intuitia lui Henric Navigatorul s-a dovedit corecta: în 1432, cu sase decenii înainte de drumul lui Columb peste Atlantic, Goncalo Cabral descopera insulele Azore, doi ani mai tarziu este randul lui Gil Eannes, care cu ocazia celei de-a doua calatorii pe mare va trece prin dreptul Capului Bojador, intrand în „Marea Întunericului”. Diogo Gomes va ajunge pe coasta Guineei în 1458, si performanta nu va însemna glorie pentru eternitate, ci cateva corabii pline cu aur si sclavi cu care se va etala triumfator atunci cand se va întoarce la Lisabona în anul 1459.
Printul Henric avea sa moara în 1460, dar asta nu-l va împiedica pe Diego Cao sa ajunga în 1485 la Capul Cross din Namibia de azi si nici pe Bartolomeu Dias, asa cum am mai aratat, sa-si desavarseasca în 1488 calatoria sa la Capul Bunei Sperante. Profiturile economice aveau sa împinga Portugalia înainte pe drumul pe care si-l alesese, dezvoltand, din pricina dezamagirii pe care o manifesta pentru comertul cu India, un comert mult mai profitabil cu ceea ce avea sa se devina zona Indiilor de Est.
În 1509, Diego Lopes de Sequeira a condus o expeditie spre Insula Mirodeniilor (azi Indonezia), iar în 1511 portughezii au capturat Malacca (Malaiezia). Pe de alta parte, Portugalia a avut si o strategie mai profunda, dincolo de profituri. Prin expeditiile în care s-a implicat, ea dorea sa distruga monopolul detinut de comertul venetian. Nivelul bunurilor ajunse în Europa prin comertul din Est controlat de Venetia era limitat de sistemul de transport si de distanta. Caravanele de camile erau lente, iar banditismul în floare, mereu un risc. Preturile erau umflate de taxele solicitate de patronii locali peste ale caror teritorii treceau rutele comerciale.
Noua ruta maritima spre India avea sa puna capat acestor neajunsuri, avea sa creasca nivelul bunurilor si sa scada preturile. O actiune din care tot Portugalia avea sa profite. Pe de alta parte, dand mana libera conchistadorilor în „Lumea Noua”, Spania s-a gasit în postura de victima a altor aventurieri, la fel de bine motivati. Francis Drake si John Hawkins, dar si alti pirati simpli, au dezvoltat fata de comorile conchistadorilor o irezistibila atractie. Spania se afla într-o situatie ingrata, mai ales dupa ce a trecut la exploatarea bogatiilor naturale ale „Lumii Noi”: trecand la minerit si productie, spaniolii au constatat ca atacurile piratilor mareau costul de productie, si pretul aurului pe piata, scazand astfel profitabilitatea. Din aceasta lupta pe doua fronturi, victorios a iesit capitalismul care a stiut sa se adapteze mereu situatiilor neprevazute.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii