Ca exista copii traumatizati, nu mai incape vorba. Ca unii dintre copii sunt stresati inca din primii ani de viata, din motive diferite (conditii de viata, parinti despartiti sau alcoolici, saracie), este iarasi o realitate. Oamenii de stiinta trag un semnal de alarma. Intr-un studiu foarte aprofundat, realizat de cercetatori de la Institutul de Psihiatrie din München, Germania s-a demonstrat efectele pe termen lung ale stresului pe nou-nascuti. Autorii studiului au observat ca soarecii stresati au produs hormoni capabili sa modifice „zestrea” genetica, influentandu-le in mod negativ, in anii urmatori, comportamentul.
Separandu-i cateva ore pe zi de mamele lor, oamenii de stiinta au studiat, mai apoi, la nivel molecular consecintele traumei respective asupra dezvoltarii micutilor. Astfel, oamenii de stiinta au descoperit ca soarecii „parasiti” de mamele lor in primele zile de viata, s-au dovedit, mai tarziu, mai putin apti de-a infrunta situatiile stresante si, in acelasi timp, aveau o memorie mult mai scazuta decat cei crescuti alaturi de mame.
Christopher Murgatroyd, coordonatorul studiului preciza ca „s-a descoperit ca situatia respectiva influenteaza in mod permanent gena vasopresinei. Ea ramane programata astfel incat sa produca niveluri ridicate ale acestui hormon toata viata individului in cauza”. Va dati seama ce traumatizati sunt copiii abandonati prin spitale sau cei care nu cunosc linistea in familie!
Molecula de legatura intre stres si depresie
Renumitul cercetator Eric Nestler de la Mount Sinai School of Medicine (SUA), a reusit sa identifice legatura intre capacitatea de a face fata stresului si depresie. Focalizandu-si atentia asupra factorului de transcriere denumit „deltaFosB”, cel care in interiorul neuronilor stabileste activarea si dezactivarea mai multor gene, controland practic productia de proteine cu sarcini precise in interiorul celulelor, oamenii de stiinta” au descoperit ca stimularea activitatii „deltaFosB” in circuitul recompensei este necesara si suficienta pentru reparare si protejeaza cobaii de aparitia unui sindrom similar depresiei, ce urmeaza starii de stres social cronic”.
Nestler si colegii sai au demonstrat ca o crestere a „deltaFosB” poate, in cele din urma, sa aduca modificari de durata in celule si sa duca la o dereglare a circuitului recompensei, generand, practic, dependenta. Studiul a demonstrat ca „deltaFosB” este mai activa in circuitul recompensei decat in orice alta regiune cerebrala. „Antidepresivele pot compensa acest soi de renuntare la raporturile sociale, stimuland activitatea aceleiasi molecule. „DeltaFosB” lipseste din creierul persoanelor care sufera de depresie si astfel, inducerea acestei proteine reprezinta o adaptare pozitiva, permitandu-ne sa depasim stresul” – a mai precizat cercetatorul.
Deprimatii vad lumea in… „gri”
Cu putin timp in urma, oamenii de stiinta demonstrasera ca multi dintre cei deprimati percep mai slab contrastul alb/negru. Reluand cercetarile, specialistii de la Universitatea din Freiburg (Germania) si folosind de aceasta data pentru evaluarea rezultatelor metoda ce masoara raspunsul retinei la diverse imagini, au ajuns la concluzia ca persoanele deprimate vad cu totul diferit de celelalte persoane lumea. Rezultatele au aratat ca persoanele deprimate au un raspuns mult mai slab la jocul de contraste chiar daca luau sau nu antidepresive. Ipoteza emisa de cercetatori are la baza legatura dintre celulele amacrine si dopamina (un neurotransmitator in atentie si interes fata de diverse activitati). Se stie ca la deprimati atat atentia cat si interesul sunt afectate. Dincolo de toate, studiul ne arata cat de mult afecteaza depresia legatura cu lumea inconjuratoare.
I. FLORIA
Comentarii