Planurile lui Velasquez nu fusesera gresite. Ceea ce nu merita sa faca el, putea sa faca unul mai tanar si mai dornic de bani si de glorie. Un tanar aventurier era tocmai persoana nimerita. Astfel, alegerea guvernatorului Cubei s-a oprit asupra lui Hernan Cortes. El era persoana nimerita sa invadeze si sa cucereasca Mexicul. Daca pierea în lupta nu era nici o pierdere, daca reusea, lucrurile aveau sa stea foarte bine pentru Spania, aflata într-o competitie deschisa pe plan mondial cu Portugalia.
Nu s-a gandit nici o clipa ca tanarul zvapaiat si cam nelinistit o sa i se puna de-a curmezisul, ceea ce pentru un guvernator, fie el si doar al Cubei, a fost o mare greseala si un izvor nesecat de frustrari.
Cum spuneam si mai înainte, Hernan Cortes zis si Pizarro a ramas în istorie doar din pricina faimei dobandite în epoca, el fiind primul conchistador pe taramul Americii, practic initiatorul a ceea ce s-a numit Cucerirea spaniola a Mexicului. Eroul nostru s-a nascut la Medellin, în Castilla, în anul 1485, si era un pusti de doar 9 ani cand Cristofor Columb a pus piciorul pe „cel de-al patrulea continent” denumit apoi Lumea Noua.
Încerc sa-mi imaginez ce efervescenta trebuie sa fi provocat descoperirea lui Columb, cate vise a descatusat în Spania sau în Europa vestica, ce subiect de conversatie trebuie sa fi fost prin mediile mai rasarite si cate planuri de afaceri a hranit. Acest aer trebuie sa-l fi respirat si Hernan Cortes care o data devenit adolescent s-a hotarat ca viitorul vietii lui trebuie sa se desfasoare în Lumea Noua. Spiritul aventurier era în fiinta sa, nu putea întelege viata altcumva. Asa se face ca la o varsta tanara îl descoperim în Hispaniola si apoi în Cuba, unde obtine o encomienda, devine primar într-un orasel, îl cunoaste pe guvernatorul insulei, Diego Velázquez de Cuéllar, pentru ca, în 1519, sa fie ales de catre acesta capitan pentru o expeditie spaniola în Mexic.
S-ar putea spune ca a stiut sa se plaseze în lumea buna si ca norocul a fost mereu de partea lui, ba chiar ca acesta s-a derulat cu repeziciune. Poate ca se nascuse sa fie erou si numele lui sa fie trecut în carti. Oricum, dupa mama lui, Catalina Pizarro Altamirano, Hernan era var de-al doilea cu un alt Pizarro faimos, Francisco Pizarro, faimos nu ca artist sau ganditor, cum erau altii în vremea sa, ci prin faptul ca a reusit sa distruga o alta civilizatie americana, cea incasa, existenta în actualul Peru.
A nu se confunda acest Pizarro cu alt Francesco Pizarro, un conchistador care i s-a alaturat lui Cortes pentru a ataca imperiul aztec. Dar cel ce a devenit un erou al invaziei spaniole a Mexicului n-a fost asa din tinerete. Dimpotriva, a fost un copil bolnavicios, tinut sub fusta mamei, dupa cum marturiseste biograful si prietenul lui, Francisco López de Gómara.
La varsta de 14 ani pustiul a fost trimis la studii tocmai la Universitatea din Salamanca, cel mai mare centru de studii din tara si unde Hernan se pare ca a studiat Dreptul si probabil limba latina, doar timp de doi ani, pentru ca scoala nu era de el. S-a întors la plictiseala de acasa si o vreme a fost notar la Sevilla, dar cei doi ani petrecuti la Salamanca i-au dat o idee despre legi si mai ales despre cum sa le calce si sa justifice, ulterior, ilegalitatile comise cu ocazia cuceririi Mexicului. Gomara îl descrie pe adolescentul Hernan drept un tanar nelinistit, arogant si rautacios. „Calitati” care nu prea erau pregnante într-un mic oras de provincie. Lumea Noua, însa, îl dorea si avea nevoie de un asemenea om.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii