Un record al lumii antice

          Cetatea cu peste 30 de mii de zei
          
          Fara nici o îndoiala, Cetatea eterna de pe malul Tibrului, capitala Imperiului Roman a cunoscut cea mai mare aglomerare de divinitati din întreaga lume. Cercetari arheologice recente au condus la elaborarea unui nou si amplu recensamânt al zeitatilor romane.

          Cetatea cu peste 30 de mii de zei
          
          Fara nici o îndoiala, Cetatea eterna de pe malul Tibrului, capitala Imperiului Roman a cunoscut cea mai mare aglomerare de divinitati din întreaga lume. Cercetari arheologice recente au condus la elaborarea unui nou si amplu recensamânt al zeitatilor romane. Concluzia specialistilor? Locuitorii Romei Antice, la anul 250 d.Ch., cunosteau si respectau (în functie si de apartenenta sociala) peste 30 de mii de zei „autohtoni” si peste 400 de zei „de import”. Si asta pentru una din caracteristicile spirituale ale cuceritorilor romani era aceea de a nu-si impune propriul panteon în zonele ocupate, ci de a asimila divinitati din toate colturile lumii unde legiunile romane ajungeau.
          Pare greu de imaginat, chiar si pentru fantezia unui alt popor doldora de zei, precum japonezii, ca pâna si banala plecare de acasa a unui copil (la învatatura sau la munca) era patronatra de o zeita, Abeona. Iar la întoarcere, odraslei i se spunea: „Te-a ocrotit Adeona!” (zeita pereche a Abeonei). Prof. Silvio Manetti (de la Universitatea din Roma) afirma ca în viata spirituala a romanilor s-a produs o cotitura impresionanta o data cu schimbarea formei de guvernamânt din anul 509 î.Ch., ceea de dovedeste ca giganticul panteon latin era unul extrem de flexibil. În acel an, fiul lui Tarquin Superbul, rege etrusc al Romei, a violat o foarte frumoasa si cunoscuta femeie, Lucrezia. Umilita, aceasta s-a sinucis si gestul ei disperat a produs revolta maselor si alungarea regelui. Mai-marii Romei au proclamat atunci Republica, dar si modificarea triadei de zei supremi. În locul triadei Jupiter-Marte-Quirinus a fost instaurata triada Jupiter-Iunona-Minerva. Aceste zeitati de prim rang reprezentau, ca la multe alte popoare antice politeiste, clasele sociale: conducatorii, preotimea si agricultorii-soldati, aparatorii cetatii.
          Romanii aveau „contracte fixe” cu zeii lor. Sacrificiile nu se faceau la întâmplare, ci dupa niste reguli riguroase. Astfel, pentru Marte (zeul razboiului, uneori mai adorat decât însusi Jupiter) erau sacrificate întotdeauna, înaintea plecarii în campanie, un porc, un berbec si un taur, iar preotul oficiant uda cu sângele lor armele generalilor. Existau si asa-numitii zei personali, inventati de regula de marile personalitati. Consulul Caudius Pulcher era renumit pentru imaginatia sa în acest sens. El a îndraznit ca, înainte de atacarea Cartaginei, sa sacrifice un pui de gaina, în loc de cele cuvenite lui Marte… A murit în batalie, asa cum se asteptau toti soldatii sai.
          Aproape toti locuitorii Romei antice aveau în casa statui ale zeitatilor iubite de fiecare în parte, si nu neaparat pe cele de prim rang. Se cheltuiau sume enorme pentru decorarea interiorului cu divinitati dintre cele mai diverse, despre care nici vecinii nu auzisera vreodata. Marii demnitari îsi permiteau chiar sa aiba fresce în holurile spatioase, iar artistii Cetatii aveau o mare trecere printre romani, fiind uneori scutiti de armata (privilegiu important pentru un barbat valid). De aceea, arheologilor si istoricilor le este foarte greu sa identifice autorii numeroaselor statui descoperite, si uneori chiar numele zeitatilor reprezentate… „Ne este dificil sa întelegem, spune prof. S. Manetti, cum s-a putut ca adeptii unei regili monoteiste, primii crestini, sa iasa învingatori din punct de vedere spiritual si sa-l impuna pe Iisus Christos în fata zecilor de mii de zei romani si de import. Poate ca sacrificiile si numerosii martiri de pâna la Edictul de toleranta din anul 313, dat de Constantin cel Mare, i-au impresionat treptat pe latinii (si nu numai) din Cetatea eterna si, treptat, pe cei din întregul Imperiu Roman”.