O constatare extrem de interesanta si totodata tulburatoare se refera la faptul ca apa marilor si a oceanelor, din care a aparut viata pe Terra, are o compozitie aproape identica cu cea a apei din corpul uman („apa din acvariul nostru”, cum spunea fiziologul si biologul René Quinton), singura diferenta remarcandu-se in privinta concentratiei de saruri: 33 grame la litru in apa de mare, fata de 9 g/l in sangele si in tesuturile corpului nostru. Daca adaugam aici si faptul ca raportul dintre apa si uscat, de pe glob, este aproximativ acelasi cu cel dintre apa si celelalte elemente care alcatuiesc corpul omului, ideea unei fascinante si enigmatice legaturi intre cele doua (om/planeta) devine si mai provocatoare.
Plasma din Oceanul planetar
Quinton a pus la punct o metoda de tratare a apei de mare, pentru ca ea sa-si conserve proprietatile binefacatoare: microfiltrarea la rece cu filtre speciale. Evident, nu este vorba despre orice fel de apa, ci colectata din anumite zone, de la anumite adancimi si distante fata de tarm. Aceasta, deoarece compozitia apei de mare s-a modificat foarte mult de-a lungul timpului. Specialistii estimeaza ca, atunci cand pe Terra au aparut primele forme de viata, concentratia in saruri minerale era de… 9 g/l (ca in corpul uman). Totusi, primele experimente realizate in secolul trecut cu apa extrasa, transportata si pastrata in conditii strict delimitate, au dat rezultate uluitoare. Injectata in corpurile unor caini, ea a determinat doar o hiperhidratare, fara a afecta buna functionare a rinichilor. Mai mult, caini carora le-a fost extras sange, pana la limita sucombarii in cateva minute, au primit apoi transfuzii exclusiv cu apa de mare, ceea ce i-a ajutat sa revina la starea normala dinaintea experimentului, avand in plus un sange mai sanatos decat cel extras anterior! Respectiva apa a fost numita si plasma marina.
Reteaua „dispensarelor marine”
Au urmat experimentele pe oameni muribunzi. Primele doua cazuri: febra tifoida in coma terminala si tentativa suicidara prin ingerarea de acid oxalic. Situatii „fara sanse de supravietuire”, totusi rezolvate cu succes! Ceea ce i-a intrigat de la inceput pe medici a fost faptul ca plasma marina nu era sterila, continea germeni, insa care niciodata nu s-au dovedit a fi patogeni. Acelasi savant a salvat de la moarte, in asa-numitele „dispensare marine”, un numar incalculabil de copii, in timpul epidemiilor de holera infantila si de gastroenterita a nou-nascutilor. Remediul folosit – injectii subcutanate cu plasma marina. Succesul formidabil al tratamentului, realizat la vremea respectiva in marile orase ale Frantei, a determinat punerea in practica a procedurii si in alte tari, ca Anglia, SUA sau Egipt. Din nefericire, razboiul la care a trebuit sa participe si Quinton, precum si opozitia vehementa a majoritatii medicilor din Hexagon, au dus la ignorarea acestei descoperiri de exceptie, in ciuda nenumaratelor cazuri foarte grave vindecate.
Tratamente si performante actuale
Astazi, plasma marina se utilizeaza in tratamente, cu anumite precautii, in tari precum Spania, Italia, Germania, SUA, Canada. In general, se ia pe cale orala sau se injecteaza, transfuziile fiind insa interzise din 2003, din cauza ca produsul respectiv nu este sterilizat (prin incalzire, isi pierde calitatile biotice). Principalul efect mentionat este regenerarea celulara, prin inlocuirea graduala a mediului interior al organismului saracit in diverse elemente sau afectat de boli. Este vorba apoi despre reechilibrare printr-un aport mineral corespunzator nevoilor firesti ale organismului. Reincarcarea cu oligoelemente se face sub forma naturala a acestora, astfel ele exercitand unele asupra altora actiuni de tonifiere multiple. Plasma marina poate fi utilizata – fara contraindicatii – de la nou-nascuti, pana la varstnici, sub cele trei forme amintite: injectii, pe cale orala, prin uz extern (pulverizare, comprese, bai locale). Iata si actualele indicatii, realizate pe baza tratamentelor cu efecte pozitive certe:
– injectii pentru – sugari (gastroenterite, toxicoza, atrepsie, anorexie, eczeme, tratament prenatal, nascuti prematur);
– adulti (anemie, astenie, surmenaj, tulburari specifice imbatranirii, vomismente in timpul sarcinii, gastroenterite, constipatie, dizenterie, colibacilurie, tuberculoza pulmonara si externa, scleroza in placi);
– ginecologie (infectii si congestii utero-vaginale);
– oftalmologie-ORL (chorize, rinite, sinuzite);
– dermatologie (eczeme, urticarie, psoriazis, prurigo, dermite infectate, alergii);
– refacerea masei sangvine, arsuri;
– reanimare, alimentatie artificiala;
– modificarea favorabila a terenului de tratament medical si solvent al antibioticelor.
– pe cale orala pentru – sugari cu tulburari digestive (voma, anorexie etc.);
– adulti (tulburari digestive, anorexie, intarirea organismului).
– uz extern (eczeme, psoriazis, tuberculoza externa, arsuri, arsuri cauzate de soare, ORL – rinite, sinuzite).
Sa mai adaugam ca naturoterapeutii care utilizeaza plasma marina marturisesc ca au obti-nut rezultate uneori uluitoare: in demineralizari cauzate de consumul de cafea, de fumat, de poluare si stres, de scaderea calitatii alimentatiei; in osteoporoza; in slabirea sistemului imunitar; in probleme ale sarcinii si chiar in diferite forme de can-cer! Nu intamplator, acum un secol, la intrebarea „Ce este apa de mare?”, se dadea raspuns, in spiritul lui Quenon: „Este un ser care nu ataca nici un microb in mod special, dar care da celulei organice puterea de a lupta impotriva tuturor”.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii