In medicina populara romaneasca (dar si din alte zone), o multitudine de practici si de remedii, folosite odinioara cu succes, astazi ne fac cel putin sa ridicam din sprancene, a mirare. Va prezentam cateva asemenea leacuri, pe care ar fi gresit sa le catalogam drept „babesti” si sa le trimitem in ridicol, preferand fara drept de apel, exclusiv, medicamentele de sinteza chimica.
– Ochii de rac. Alaturi de cojile de oua sau pulberea de oase, „ochii de rac au in ei var mult, calcium cum spunem in medicina, lecuitor al ofticii si mare intaritor al trupului. Se pot da ochi de rac copiilor slabi, cu oase moi, tinerilor sleiti si amenintati de oftica, femeilor insarcinate, bolnavilor cu oase rupte etc., adica pretutindeni, unde medicul ar scrie glicerofosfat de luat de la farmacie”.
– Seul de vita (de oaie, de vaca) „se foloseste pe dinafara ca sa inmoaie tusea din raceala. Se unge o flanela cu seu si se incalzeste bine pana se infierbanta, apoi se aseaza repede pe piept sau pe nodul lui Adam (daca bolnavul are raguseala). Carpa aceasta cu seu fierbinte, dupa ce s-a pus pe piept trebuie bine acoperita cu vata ori calti sau cu o blanita. Bolnavul ia aspirina si bea ceaiuri calde”.
– Benzina ca leac „slujeste pentru stersul pielei, spalarea buboaielor si de jurimprejurul ranilor cu puroi. Benzina ucide paduchii din cap, de pe corp, de pe rufe si haine. Cu ea se starpesc paduchii de lemn din paturi, saltele, usi, ferestre, podele si din orice mobila s-ar fi incuibat, peste care trebuie sa se toarne regulat benzina, macar de doua ori pe saptamana, asa ca sa patrunda prin toate crapaturile. Trebuie insa mare paza de foc. Pe dinauntru benzina se intrebuinteaza uneori pentru scoaterea viermilor din mate, dar acum avem alte leacuri mai bune”.
– Iasca, „ciuperca uscata si fiarta, ce slujeste la aprins focul, foloseste pe dinafara la opritul sangelui, dupa lipitori, ventuze taiate, negi rupti, taieturi etc. Se pun pe rana bucati de iasca, fie asa, fie inmuiate in apa de fier (perclorur) sau in apa de antipirina (1 pachetel la o lingura de apa) si apoi se leaga pe deasupra cu o fasa. Pentru oprirea tranjilor se aprind, intr-o oala de noapte, bucati de iasca, iar bolnavul se aseaza cu sezutul pe oala, asa ca fumul sa ajunga la partile cu tranji”.
– Papara este nu numai o mancare buna, dar si un leac pentru prunci slabi si piperniciti. Papara se face cu bucati de paine uscata, fierte in lapte dulce cu putina sare, pana se terciuiesc bine, ca papara. Uneori se pune si ou. Aceasta mancare se poate da copiilor de la 8 luni in sus sau catre vremea intarcatului.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii