Considerata una dintre asa-numitele boli ale batranetii, maladia Parkinson rezulta din moartea lenta a neuronilor dintr-o anumita zona a creierului, ce joaca un rol primordial in controlul miscarilor. Cauza acestei degenerari ramane un mister, in ciuda cercetarilor efectuate pana in prezent. Primele semne ale bolii Parkinson apar in medie in jurul varstei de 60 de ani. Se constata mai întai o oarecare rigiditate musculara, apoi dificultati in executarea anumitor gesturi si un tremurat necontrolat al mainilor, capului si picioarelor marcate de stres, emotii. De asemenea, scrisul suporta modificari: literele sunt mai stranse, mici si aplecate pe masura ce fraza avanseaza.
Tratamentul medicamentos este obligatoriu pentru încetinirea evolutiei, iar pentru mentinerea supletii articulatiilor, corectarea atitudinilor defectuoase rezultat al contractiilor musculare apelarea la kinetoterapie este indispensabila. Frecventa sedintelor este de doua-trei saptamani, pe toata durata bolii, sau, in functie de starea bolnavului, efectuate sub forma de cure, a cate patru-cinci saptamani, urmate de pauze apoi reluate.
In primul rand, se fac exercitii fizice constand in întinderi, miscari ritmate, jocuri motorii vizand dezvoltarea echilibrului (deplasari in diferite directii, in varful picioarelor), dar se deprind si tehnici de respiratie. Cat despre scris, reeducarea are drept scop redarea amplitudinii, firescului mobilitatii încheieturilor bratului. Un avantaj deosebit il reprezinta faptul ca multe dintre exercitiile recomandate de specialistii in kinetoterapie pot fi integrate in modul de viata al pacientului.
Pentru pastrarea echilibrului in mers: Plimbati-va lent, miscand „de voie” bratele, exagerand ridicarea genunchilor si numarand pasii cu voce tare. In timpul mersului, incercati sa ocoliti obstacole dispuse in mod regulat pe sol.
Pentru ridicarea de pe scaun: Sezand, inclinati trunchiul, lipiti o gamba de un picior al scaunului si deplasati talpa cealalta in fata. Aplecati-va la 45 de grade, plasati palmele pe marginile laterale ale scaunului si incercati sa va ridicati dintr-o data, pastrand capul sus.
Pentru vorbire si mimica: Cititi in fiecare zi, tare si raspicat, cateva pagini, sub supravegherea unui membru al familiei, care trebuie sa va corecteze daca e cazul. Efectuati cat mai des miscari ale muschilor faciali: zambiti, incruntati-va, umflati obrajii.
Pentru cei care nu stiu sau au aflat prea putine amanunte despre acest domeniu terapeutic, mentionam ca terapia prin miscare, numita kinetoterapie, este o forma de tratament foarte veche, amintita chiar si in scrierile lui Hippocrate, care face parte din asa-numita medicina fizica – specialitate ce utilizeaza ca metode curative exercitiile, masajul, caldura, influxurile electrice, ultrasunetele.
Are un caracter individual, putandu-se folosi in programele profilactice, curative si de recuperare. S-a dovedit de succes in tratarea problemelor ce ingreuneaza mobilitatea, de la simple dureri lombare, la osteoporoza, paralizii, deficiente motorii, reumatism, afectiuni neurologice, boli degenerative, traumatisme ale coloanei vertebrale, obezitate, maladii congenitale etc. In cazul copiilor, kinetoterapia previne sau corecteaza pozitiile vicioase ale corpului, care pot duce la deformari ale coloanei vertebrale, trateaza platfusul. Obiectivele urmarite in principal sunt refacerea fortei musculare, a mobilitatii, cresterea capacitatii de efort, ameliorarea functiilor de coordonare, control si echilibru, combaterea tendintelor corporale gresite si, nu in ultim rand, dezvoltarea capacitatii de relaxare.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii