Specie mediteraneana care pe vremuri forma paduri intregi, la noi castanul (comestibil) este intalnit in zona Baia Mare, dar si in depresiunile Tismana si Polovragi din Subcarpatii Olteniei. Alimente foarte nutritive, castanele sunt totodata adjuvante in tratamentul unor afectiuni. Castanele fara coaja contin circa 52% apa, 2,6% ulei, 4% proteine, circa 40% hidrati de carbon, saruri de potasiu in cantitati apreciabile, fier, magneziu, mangan, cupru, zinc, cantitati reduse de sodiu, calciu, vitaminele B1 si B2 si cantitati destul de mari de vitamina C. Valoarea calorica este de 220 kcal la 100 g castane.
Utilizare terapeutica interna. Bogate in tanin, castanele constituie un remediu pentru diareele benigne si dizenterie. Ele sunt tonice stomahice, stimuland digestia, precum si antiseptice ale tubului digestiv. Se recomanda in alimentatia celor ce sufera de afectiuni cardiovasculare si renale, datorita continutului redus in sodiu. Castanele se recomanda, de asemenea, celor cu predispozitie la varice si hemoroizi. Valoarea lor nutritiva le confera proprietati energizante si remineralizante in asteniile fizice si intelectuale. Se recomanda in special copiilor si celor in varsta. In medicina populara, decoctul de castane se foloseste contra degeraturilor, sub forma de bai locale sau cataplasme. Decoctul se prepara din 15-20 g fruct la un litru, dandu-se in clocot 2-5 minute, dupa care se lasa la infuzat inca un sfert de ora; se beau 2-3 cani pe zi. Sub forma de piure de castane coapte sau fierte, se consuma dupa masa de pranz si seara.
Adus din Persia de catre romani in primele secole ale erei noastre, nucul a gasit conditii favorabile de dezvoltare in tara noastra. Nucile au o valoare biologica foarte ridicata – sub raport energetic, plastic, favorizand unele functii metabolice. Sunt recomandate in alimentatia celor slabiti, a convalescentilor, dar si a omului sanatos. Valoare medicinala ridicata se considera in trecut ca are pericarpul, de ale carui proprietati terapeutice s-au ocupat in Antichitate Dioscoride, Pliniu cel Batran si Galen; in prezent se folosesc in acelasi scop terapeutic, validat stiintific, si frunzele. Nucile proaspete contin circa 17% apa, iar cele uscate aproape deloc. Continutul in protide este destul de ridicat (15%), iar in grasimi foarte ridicat (63%).
Hidratii de carbon sunt prezenti in proportie de 14%, saruri de Na (4 mg%), nucile sunt foarte bogate in K (545 mg%), Ca (70 mg%), P (430 mg%), Fe (2,1 mg%), vitamina A (4 mg%), B2 (0,10 g%), niacina (1 mg%), iar vitamina C 15 mg%. Valoarea in kilocalorii este de 705, din care cantitatea de energie resorbita este de peste 90%. Extractul de nuci contine si acid Omega-3, indicat in afectiuni inflamatorii si boli cardiovasculare. Cercetari mai recente asupra uleiului de nuca indica rolul acestuia in prevenirea aterosclerozei. Pericarpul (coaja verde) era utilizat ca tonic, stomahic, actionand si in starile catarale ale tubului digestiv. Dupa ultimele cercetari, pericarpul are proprietati mutagenice si probabil carcinogene. De aceea ar fi bine sa nu mai folositi, deci, dulceata de nuci verzi!
Contrar unor pareri generalizate, coaja verde de nuc nu contine iod. Prin continutul ridicat in tanin, are proprietati astringente care actioneaza atat in diareele rebele, cat si in oprirea hemoragiilor, iar prin continutul in vitamina C, este si antiscorbutic; in afectiunile renale se citeaza efectul adjuvant al pericarpului in litiaza renala si enurezis (incontinenta urinara). Mai aparte sunt proprietatile diuretic-depurative ale pericarpului, fiind folosit ca antidot in intoxicatiile cu compusi de mercur, manifestate prin ulceratii ale pielii si ale ganglionilor. Bune rezultate se obtin si in combaterea oxiurilor si limbricilor; in fine, se citeaza utilizarea in reumatism si guta. Extern, sucul nucilor verzi poate fi utilizat pentru indepartarea negilor la copii, precum si pentru tratarea celor scrofulosi sau rahitici. Baile cu coji de nuca se recomanda ca tonice. Fiind astringente, atat nucile verzi, cat si pericarpul se recomanda sub forma de gargara in amigdalite.
Decoctul se prepara din 80-100 g de planta la un litru, care se adauga in apa de baie sau cu care se face gargara. Pentru indepartarea negilor, acestia se freaca usor cu suc de nuca verde de 3 ori pe zi, dar nu mai mult de 3-4 zile. Frunzele de nuc reprezinta o materie prima cunoscuta pentru proprietatile astringente, antidiareice si tonice, in scrofuloza si rahitism, precum si ca adjuvante antidiabetice. Se mai recomanda in leucoree, precum si pentru combaterea transpiratiei. Inflorescentele, si ele bogate in tanin, sunt antidiareice si antihemoragice. De asemenea, miezul nucilor asociat in parti egale cu miere este un aliment energetic aproape complet.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii