Peste 2500 de ani ne despart de primele mentiuni scrise referitoare la calitatile terapeutice ale unui produs natural mai putin obisnuit: mumio, numit si „rasina muntilor”, „seva stancilor” sau „sangele muntelui”. Desi in mod impropriu, intrucat s-ar putea spune ca… nu seamana cu nimic, ii vom spune totusi rasina. Se gaseste in locuri greu accesibile din muntii Asiei Centrale, la peste 2000 metri, in special in Kazahstan si Kirghizstan, iar aprecieri la adresa ei au venit din partea unor titani ai terapiilor naturale, ca Aristotel, Hippocrat, Galen si altii.
Rezervor de sanatate
Afirmam ca mumio „nu seamana cu nimic”. In forma bruta, arata ca un conglomerat de culoare bruna, iar prelucrat, se prezinta ca o pudra solubila in apa si la gust amaruie. Potrivit specialistilor, contine cel putin 85 de elemente diferite, intre care doi aminoacizi care nu apar in alti produsi naturali. Datorita acestui fapt, daca in trecutul indepartat mumio era foarte apreciat de mari conducatori (Alexandru cel Mare, Timur Lenk, Gingis Han s.a.), astazi este utilizat preponderent de sportivi, militari si cosmonauti.
Dupa cum se observa, sunt trei domenii cu o serie de puncte comune care motiveaza orientarea catre ele a tratamentelor cu mumio. Astfel, rasina respectiva ajuta la marirea masei si a fortei musculare, imbunatateste activitatea glandelor hormonale, mareste cu 16-29% capacitatea la efort, micsoreaza foarte mult durata de recuperare a organismului in urma unor situatii adverse precum boala, efortul ridicat si prelungit etc. Asemenea caracteristici explica si faptul ca populatia din zonele unde se gaseste in natura mumio (mai ales in Podisul Pamir) si care il foloseste frecvent traieste in medie cu 10-12 ani mai mult decat oriunde altundeva, in lume.
Un panaceu
Ceea ce a surprins de milenii lumea terapeutilor a fost eficacitatea tratamentelor cu mumio in boli dintre cele mai diverse, ca si in fortificarea generala a organismului. Astfel, cu circa 2500 de ani in urma, Aristotel il recomanda in tratarea surzeniei congenitale, in hemoragii nazale, ca si in vindecarea balbaielii!
In veacul al zecelea al erei crestine, mumio in amestec cu miere se utiliza la vindecarea fracturilor, a luxatiilor, a ranilor si a oricaror traumatisme. De asemenea, exista dovezi despre efectele pozitive in maladii ale capului, paralizia nervilor faciali, epilepsie, ameteala, febra. Foarte mult s-a studiat si s-a folosit mumio in medicina araba, deseori in combinatii cu produse din diverse plante. Astfel, literatura de specialitate mentioneaza, de exemplu:
– mumio – 0,071 g amestecat cu suc de maghiran (in migrene, otita, fracturi ale oaselor, luxatii, rani, contuzii);
– mumio – 0,035 g amestecat cu ulei de trandafiri si vin curat (in paralizia nervului facial);
– mumio – 0,1 g amestecat cu vin tare (in sangerari);
– 0,0190 kg amestecat cu sirop natural, cu ceai de matase de porumb sau cu ceai de linte (in boli ale stomacului, ficatului, splinei, in inflamatii ale cailor respiratorii superioare, ca angina si bolile din zona gatului);
– mumio – 0,2-0,3 g amestecat cu miere (in obstetrica si ginecologie, in probleme ale functiei sexuale);
– mumio – 0,2 g amestecat cu argila, cu sofran sau cu galbenus de ou si cu diverse extracte din plante (in fracturi, traumatisme toracice, boli ale organelor interne).
Tinerete si imunitate sporita
Lista ar putea continua inca foarte mult, produsul mumio fiind considerat de multe ori chiar un panaceu universal. Una dintre calitatile deosebite, care-l fac atat de apreciat, este capacitatea sa de a se combina foarte usor, prin dizolvare, cu diverse alte produse si substante, incepand de pilda cu apa si terminand cu uleiurile sau laptele. Se obtin astfel tipuri diferite de remedii, ce se preteaza la utilizari in moduri diferite: solutii pentru baut, bai, unguente. Daca medicii din epoca antica si din cea medievala i-au acordat tratate intregi, detaliate, si in zilele noastre, mai ales in ultimele decenii, mumio a fost studiat cu metode stiintifice si utilizat in domenii extrem de importante, mai cu seama in tarile din fosta Uniune Sovietica.
Astfel, s-a accentuat actiunea sa la nivelul intregului organism, nu doar in anumite boli sau in tratarea anumitor organe. Putem aminti in acest sens intarirea proceselor regenerative in diferite tesuturi, proprietatile antiinflamatoare, antitoxice, de tonifiere, de refacere a nervilor si a creierului, marirea considerabila a imunitatii organismului, efectul antioxidant, cel de intarziere a imbatranirii si de sporire a rezistentei organismului la agresorii exteriori, cum e poluarea de orice tip si asa mai departe.
Si pentru aceste motive, mumio poate fi folosit, practic, de catre orice persoana peste 12 ani, mai putin de femeile gravide sau care alapteaza. Un supliment alimentar mai putin cunoscut la noi, ceea ce insa nu-i diminueaza cu nimic calitatile de exceptie.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii