„Arborele zânelor”, „arbore-farmacie”, „protectorul caminului” – iata câteva dintre supranumele cu care este gratulata o planta mai degraba ignorata de noi, cu exceptia perioadei de înflorire, când se prepara frecvent delicioasa socata. Aceasta este o bautura racoritoare (atentie, însa: ea se poate transforma într-o licoare alcoolizata destul de activa!), însa în primul rând socul trebuie sa ne atraga atentia totala pentru multiplele virtuti terapeutice pe care le poate elibera în favoarea sanatatii noastre.
Înca din secolul al II-lea, medicul grec Galien prescria soc împotriva tusei si racelii. Dincolo de ocean, amerindienii procedau la fel cu mult înainte ca stiinta sa confirme continutul important de vitamine si antioxidanti, precum si calitatile diuretice, sudorifice, descongestionante si antiinflamatorii: o metoda ideala pentru a ne elibera organismul de simptomele generate de excesul de frig. Trebuie totusi sa atentionam cititorii ca socul are o „ruda” de dimensiuni mai mici, însa destul de asemanator, mai ales în ceea ce priveste fructele: bozul. Acesta este toxic, în timp ce socul are proprietati foarte puternice, motiv pentru care de asemenea e nevoie de prudenta în utilizarea sa. De precizat ca excesul de planta proaspata poate determina efecte nedorite: scoarta, bogata în nitrat de potasiu, tanin si acid valerianic, este un puternic laxativ si diuretic, iar fructele proaspete, ingerate crude, creeaza puternice reactii de voma.
Revenind însa la calitatile socului favorabile sanatatii noastre, sa spunem ca specialistii au ajuns la concluzia ca el este folosit de mii de ani, practic toate partile plantei fiind utile. De data aceasta însa ne vom concentra pe virtutile legate de tratarea afectiunilor specifice sezonului rece. Decoctul preparat din scoarta este reputat pentru faptul ca trateaza retentiile de urina, colicile renale, guta si reumatismul.
Cataplasmele cu frunze vindeca contuziile, sângerarile nasului, întepaturile de insecte si hemoroizii. Florile, pe lânga calitatile culinare, calmeaza si înmoaie pielea, dar si iritatiile oculare (aplicatii cu decoct), iar infuzia ajuta foarte mult în tratarea racelilor.
Nu în ultimul rând, fructele, care sunt bogate în fier, vitamine si aminoacizi, din care se extrage un suc depurativ si se prepara un jeleu delicios, sunt folosite si drept colorant alimentar natural, ceea ce înseamna ca produsele în care au acest rol nu trebuie respinse ca fiind unele de sinteza, ci, dimpotriva, ar trebui sa aiba prioritate în consum.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii