Dintotdeauna arta face parte intrinseca din existenta societatii umane, dar la fel ca societatea umana si anumite laturi ale sale se deterioreaza, iar pe de alta parte alte laturi se reînnoiesc permanent sau periodic.
O situatie oarecum aparte este reprezentata de contextele – mai mult sau mai putin întinse în timp – în care o localitate capata un aspect de ruina, de decrepitudine. Într-un asemenea caz, fireste ca arhitectura si constructiile (respectiv, restaurarea) sunt primele domenii la care se apeleaza si putem afirma ca arta ocupa locul cel mai important în acest proces extrem de vast.
În regiunea Lazio din Italia, micile orase medievale au „agonizat” încet-încet, pâna când arta le-a venit în ajutor. În zonele dintre stravechii munti, aparent izolate de întinderile plane dinspre Roma, se afla o multitudine de mici orase vechi, care par ca asteapta impasibil sa soseasca momentul disparitiei lor complete.
S-au depopulat din cauza cutremurelor, a saraciei, a incendiilor sau din cauza atractiei irezistibile a marilor orase, în secolul trecut, în aproape toate tarile lumii occidentale. Prinse în timp, locuite doar de câteva suflete resemnate, dar înca pline de farmec, arta si istorie, unele dintre aceste localitati superbe au renascut datorita artistilor, intelectualilor si profesionistilor care s-au pus pe treaba pentru a-si recupera mostenirea si a cladi una noua.
Odata ce au fost pictate si decorate, aceste orase au câstigat o noua faima si splendoare, atragând vizitatori din toate colturile lumii, artisti boemi si nomazi digitali care „cauta altceva”: viata linistita si încarcata de frumos.
Orasul de 1.000 de ani Labro se întinde, ca un evantai de piatra pretioasa, pe un deal cu vedere la Lacul Piediluco. A fost primul oras din regiunea Lazio supus unei restaurari ample, ce l-a salvat de la ruina.
La sfârsitul anilor ’60, arhitectul belgian Ivan Van Mossevelde a ajuns în Labro, unde a gasit un loc aproape complet depopulat. Momentul a coincis cu marele exod urban care a avut loc în aproape toata Italia si era aproape imposibil sa se ajunga aici cu masina.
Îndragostit instantaneu de Labro, arhitectul l-a revigorat, folosind materiale si structuri din orasul initial, ceea ce l-a determinat sa reconstituie atmosfera unei cetati medievale, „înviata” în secolul XX. Datorita acestei restaurari magistrale, astazi Labro continua sa straluceasca pentru unicitatea, uniformitatea si omogenitatea sa arhitecturala.
La 70 de kilometri de capitala, apare Cervara di Roma, un orasel înconjurat de paduri de fagi. Centrul sau istoric pastreaza aspectul urban si arhitectural original aproape intact. Din piata principala, se deschide o vedere impresionanta asupra vaii Aniene, dar ceea ce face din oras o destinatie esentiala, nu sunt doar peisajele sale naturale de o frumusete rara, ci si mostenirea artistica, deoarece numerosi pictori si sculptori l-au ales ca sursa de inspiratie în secolele XIX-XX. Strazile sale sunt decorate cu picturi murale, picturi si sculpturi regasite în casele de secol XV, legând indisolubil arta de stânca pe care sta Cervara di Roma – un adevarat muzeu în aer liber.
Orasul medieval Greccio are o atmosfera fermecatoare care aminteste de vremuri trecute, pastrând intacta structura sa fortificata de „castrum” roman. Locul este atât de special încât a reusit sa fure inima Sfântului Francisc de Assisi. Pe lânga semnificatia sa religioasa profunda, Greccio poate fi considerat din toate punctele de vedere o adevarata perla. Aici, traditiile si folclorul se amesteca pentru o calatorie de-a lungul vremurilor si pentru a scoate la lumina nuante ancestrale.
Înconjurat de peisajul splendid tipic provinciei Viterbo, se afla o asezare care, în ultimii ani, a demonstrat cum imaginatia si ingeniozitatea pot adauga valoare la ceea ce este pe cale sa cada în uitare.
Vorbim despre Sant’Angelo di Roccalvecce, un sat splendid, revitalizat datorita unui proiect artistic ce si-a propus sa aduca în realitate cele mai cunoscute basme. Ca multe alte orase mici din zona, Sant’Angelo di Roccalvecce risca sa devina un oras fantoma din cauza depopularii.
În 2016, locuiau în el doar 100 de batrâni, iar în prezent, mica localitate este orasul basmelor. Prima pictura murala, creata în 2017, descrie povestea „Alice în Tara Minunilor”. Apoi, au început sa prolifereze lucrarile similare spectaculoase, dedicate basmelor si legendelor, care au readus culoare si viata pe strazi si în piete. Între cele peste 100, zonele vechi sunt populate de personaje ca Don Quijote, Mary Poppins, vrajitoarea din Alba ca Zapada, Scufita Rosie sau Cenusareasa.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii