"Iubitorul de Dumnezeu" Amadeus (varianta originalului "Theophilos", cea din certificatul de nastere) poate fi considerat drept primul artist care a "stabilit" varsta medie de existenta terestra a unui geniu ca fiind treizeci si cinci de ani. A fost o varsta devenita reper pentru oamenii de vocatie care si-au trait viata cu o sete de creatie si de dragoste dincolo de puterea de intelegere a unui "om normal". Iar Amedeo Modigliani, prea sensibil, elegant si bolnavicios pentru o lume mercantila, a respectat baremul de 35 de ani "impus" de Mozart.
Fara sa exageram motivele pentru care si Dumnezeu i-a iubit si i-a chemat la El atat de repede, putem spune ca si Amedeo Modigliani poate sta triumfal la masa rotunda – plina cu pocale cu aroma de absint sau vodca – a "poetilor blestemati", al caror veteran este ratacitorul François Villon. Din pacate pentru geniul lui "Modi", captivitatea in bratele licorilor bachice (si deseori a hasisului) il apropie mai mult de Edgar Allan Poe (stralucita minte a tenebrelor) si de vacarmul din sufletul unui poet din nastere, Serghei Esenin. Si Modigliani, desi cititor patimas al lui Nietzsche ("Dumnezeu a murit"), a ales sa aiba un destin dionisiac, ca si Poe si Esenin, in loc sa-si tempereze pofta de viata cu perioade apolinice, in care ratiunea sa fie invingatoare. Asa se face ca Modigliani si-a sfidat toata viata metabolismul vulnerabil, crezand ca a visa e o meserie care nu cere sacrificii. Practic, pictorul si sculptorul nascut la Livorno (1884) si traitor la Paris s-a dedicat in mod sinucigas vietii de boem, alaturi de ilustrii sai comeseni cu vant prin buzunare, supravietuitori in cartierul Montmartre – unde Brancusi l-a ajutat sa-si amenajeze un studio de sculptura (in 1909).
Fiind fost student la cursurile "Scolii libere de studiere a nudului" din Florenta, Modigliani a ramas fidel pana la moarte frumusetii femeii. El nu a idealizat-o, n-a transformat-o intr-o zeita cu forme obositor de perfecte, ci a preferat alungirea trupului si chipului, influentat de cubismul in floare pe atunci. Ca si Esenin, fiecare iubire in care si-a mistuit tineretea a fost "cea mare". In viata lui Modi au fost numai poetese si pictorite, mai toate descoperite prin fumul si aburul cafenelelor. Englezoaicele Beatrice Hastings (poetesa) si Nina Hamnett (pictorita) aveau sa zaboveasca in spiritul sau agitat aproape doi ani si aproape in paralel. Inaintea lor, o iubitoare a lui Puskin, rusoaica Ana Ahmatova a fost femeia pentru care Luna poate fi culeasa ca un mar. Palida cu ochi verzi, Ahmatova era idealul artistic. Dar a venit intalnirea cu iubirea vietii, Jeanne Hébuterne, cu paisprezece ani mai tanara, studenta la aceeasi Academie Colarossi la care fusese si el.
Provenind dintr-o conservatoare familie catolica, iubirea lor a fost supusa unei umbre nemiloase. Nevoile materiale ii sufocau, in pofida marelui ajutor venit din partea poetului Leopold Zborowski (negustor de arta). Modigliani devine tata in 1918, dar si pictorul caruia politia ii "aresteaza" cateva nuduri dintr-o expozitie personala. Peste toate greutatile, pictorul crede, ca si Esenin si Poe, ca drogurile si alcoolul ii sunt mai prietene decat viata, realizand o punte catre un paradis infernal… Meningita i se acutizeaza, lesinurile si delirul sunt tot mai frecvente. Jeanne, devotata si iar gravida, nu-l poate elibera din bratele absintului. Modi moare la 24 ianuarie 1920, iar ea se sinucide dupa cateva zile. A plecat iarna, ca si Amadeus (5 decembrie 1791).
PAUL IOAN
Comentarii