Frumusetea artei si arhitecturii antice, grecesti si romane i-a impresionat puternic pe artistii italieni din secolul al XIV-lea, marcand astfel inceputul Renasterii. Noi palate au fost construite in orasele-state italiene, faima acestora depasind granitele tarii. In Franta, Francisc I a fost unul dintre cei mai influenti promotori ai noului curent. In Anglia una dintre primele constructii de acest fel este Palatul Hampton. Ridicat in mai multe etape, este un exemplu tipic pentru arhitectura englezeasca a secolelor XVI-XVII. Asemenea lui Francisc I, Henric al VIII-lea (1509-1547) a adus si el la curte o multime de artisti, sculptori si arhitecti italieni. Spre deosebire de suveranul francez insa, Henric a pretins marilor maestri sa faca mai mult decat adaugarea unor elemente renascentiste la Goticul tarziu, stilul nou creat devenit cat se poate de popular in Anglia.
La Hampton Court, langa Londra cardinalul Wolsey ridicase o splendida casa de tara din caramida, cu o curte larga si un sant care inconjura intreaga proprietate. Locuinta respectiva trezise invidia regelui inca de la inceputul constructiei, in 1515. Poarta de intrare fusese decorata de artistul italian Giovanni de Maiano cu zece discuri de teracota smaltuita, reprezentand busturile unor imparati romani. Cele 280 de camere fusesera si ele splendid impodobite dupa indicatiile cardinalului si erau gata in orice clipa sa primeasca oaspeti.
Dupa caderea in dizgratie a lui Wolsey si executia sa in 1529, palatul i-a revenit regelui care a hotarat sa-l largeasca. Cand Henric al VIII-lea a terminat lucrarile, Hampton Court era un palat mai mult decat luxos, de doua ori mai mare decat constructia initiala. Avea acum trei curti printre care curtea principala si "Curtea ceasului" si noi apartamente regale in care, printre alti oaspeti de seama, au locuit cinci din cele sase neveste ale regelui. Se spune chiar ca palatul este bantuit de umbrele Janei Seymour si Catherinei Howard. Constructiei i se adaugasera, langa elegantele galerii, o splendida capela si Marele Hol. Acesta, a fost realizat in stil gotic intre 1531-1536. Elemente renascentiste au fost incastrate acoperisului avand o multime de turnuri de dimensiuni diferite si decoratii de ghips cu motive reprezentand tot felul de manunchiuri de frunze.
Dupa Revolutia Glorioasa din 1688, Wilhelm de Orania l-a insarcinat pe vestitul arhitect al vremii Cristopher Wren cu transformarea Palatului Hampton. Astfel constructia a primit o noua infatisare in stil Baroc. Inspirat de creatiile frantuzesti ale lui Mansart si Le Vau, Wren a facut numeroase desene, printre care unul care implica distrugerea intregului palat cu exceptia Marelui Hol. In cele din urma a renuntat la demolarea cladirii asa cum facuse la Greenwich, unde Spitalul Regal devenise o capodopera in stil Baroc.
Pentru lucrarile destinate palatului a hotarat sa nu se atinga nici de Curtea Principala si Curtea Ceasului. S-a multumit sa desfiinteze numai Curtea Tudor si sa construiasca in loc o aripa eleganta, clasica, o aripa cu siruri de camere si galerii dominand Curtea Fantanii din zilele noastre.
In desenele pentru noua aripa, ridicata din caramida cu ornamente din piatra de Portland, Wren a respins pompa uneori obositoare a unor palate ca Wersailles, preferand sa ofere suveranilor un loc demn de odihnitoare retragere. Totusi gradinile care inconjurau noua constructie erau concepute in stilul frantuzesc preferat in epoca. Astazi Palatul Hampton, cu gradinile sale ce ocupa o suprafata de 24 de hectare pe malul Tamisei, cu marea vie si faimosul labirint, este considerat una dintre cele mai elegante si mai pretioase piese ale arhitecturii britanice.
IRINA STOICA
Comentarii