Amprente ale spiritualitatii noastre

          Sfântul Ioan cel Nou
          
          Sfântul mare Mucenic Ioan cel Nou s-a nascut in jurul anului 1300 in regiunile Trapezuntului din podisul Anatoliei. Preotul Nicolae Barbu ne spune ca Sfântul s-a nascut din parinti crestini ortodocsi si ca ajunge negutator cunoscând nu doar limbile, ci si obiceiurile pontice si dunarene.

          Sfântul Ioan cel Nou
          
          Sfântul mare Mucenic Ioan cel Nou s-a nascut in jurul anului 1300 in regiunile Trapezuntului din podisul Anatoliei. Preotul Nicolae Barbu ne spune ca Sfântul s-a nascut din parinti crestini ortodocsi si ca ajunge negutator cunoscând nu doar limbile, ci si obiceiurile pontice si dunarene. Era cunoscut pentru milostenie si bunatatea sufletului, pentru faptele sale crestinesti. Traia in post si rugaciune, facând mult bine in jurul sau. Ajungând in Cetatea Alba, cu populatie majoritar româna, insotit de un alt negutator apusean, acesta ii cere sa treaca la religia catolica. Sfântul refuza si este pârât pe nedrept mai-marelui cetatii, aflata sub stapânire tatara. Acesta ii cere sa treaca la credinta musulmana dar este si el refuzat categoric, prin cuvinte pline de demnitate si incredere in Dumnezeu. Este supus la cazne si trimis la inchisoare, de unde este scos din nou la judecata. Sfântul ramâne neinduplecat in credinta lui desi purta inca pe trup ranile facute de sulite. De data asta chinurile sunt mai cumplite si in cele din urma este legat de un cal si târât prin cetate. Trupul sau zdrobit lasa in urma siroaie de sânge si in ziua de 2 iunie 1330 i se taie capul.
          Trupul este lasat in drum cu porunca strasnica de a nu fi ingropat dupa legea crestina. Este invaluit insa intr-o lumina puternica chiar in noaptea care a urmat martiriului si legenda spune ca patru barbati tineri, cu chipuri senine, ardeau faclii, cântau si tamâiau in jurul trupului sau. Ba chiar un martor ocular, crezând ca este incalcata porunca hanului a vrut sa traga cu arcul in tinerii respectivi. Mâinile i-au ramas insa lipite de arc pâna când si-a marturisit intentia. Pus in fata acestor intâmplari neobisnuite, hanul a permis inmormântarea intr-un cimitir crestin din afara cetatii. Se pare ca negustorul care il pârâse hanului a vrut chiar sa fure moastele, vazând minunile care se indeplineau. El intentiona sa le vânda apoi crestinilor de aici dar moastele au fost puse in biserica din Cetatea Alba, unde au ramas vreme de 70 de ani. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432), auzind de minunile si patimile Sfântului, aduce moastele in Moldova si le depune in biserica din Suceava, unde era Mitropolia tarii. De aici sunt duse pentru o vreme la Iasi, când se muta si scaunul mitropolitan, dar in 1686, de teama unor invazii straine sunt transportate in Polonia. Se intorc la Suceava in 1783, dar in timpul primului razboi mondial iau din nou drumul strainatatii. Fiind râvnite de multi dusmani, ele sunt trimise la Capela Ortodoxa Româna de la Viena. Revin in tara la 25 iulie 1918 si sunt depuse la Mitropolia din Suceava, de unde si numele Sfântului: „Ioan cel Nou de la Suceava”.
          Este praznuit de biserica noastra la 14 iunie.