Amprente ale spiritualitatii noastre

          CRASNA
          
          În judetul Gorj, pe malurile pârâului Sunatoarea, se afla unul dintre cele mai frumoase locasuri de închinaciune din Oltenia si din întreaga tara. Este vorba de Manastirea Crasna, având hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.

          CRASNA
          
          În judetul Gorj, pe malurile pârâului Sunatoarea, se afla unul dintre cele mai frumoase locasuri de închinaciune din Oltenia si din întreaga tara. Este vorba de Manastirea Crasna, având hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.
          Sihastria a luat fiinta în ultimii ani ai secolului al XV-lea, înca din timpul Cuviosului Nicodim de la Tismana. Sihastrii traiau aici în casute de lemn, grupati în mici familii.
          La 30 iunie 1486 Vlad calugarul daruieste – prin întaritura domneasca, satul Crasna si alte câteva din jur – preotului Jitian si jupânului Roman. În raza satului apare înca de la începutul secolului al XVII-lea o biserica de lemn cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, construita de Dumitru Filisteanu, proprietarul locurilor, urmas al celor amintiti. Asa cum mentioneaza Vasile Dumitrache în cartea sa despre Mitropolia Olteniei ctitorul este, de asemenea, nepotul lui Dobromir, mare ban al Craiovei si var al Doamnei Stanca, sotia lui Mihai Viteazul.
          În 1636, acelasi Dumitru Filisteanu, devenit mare sluger, construieste la Crasna biserica de piatra si noile chilii ale calugarilor, introducând viata de obste. Schitului respectiv i s-au adus ulterior o multime de îmbunatatiri si înfrumusetari, în lungul sir al ctitorilor înscriindu-se egumenul Vartolomei, Mihai Crasnaru (1757), capitanul Dumitru Ursache (1808) si multi alti iubitori ai credintei.
          Importante restaurari au fost facute în prima jumatate a secolului trecut, respectiv 1936-1938. Lucrarile au fost initiate de Comisia Monumentelor Istorice, având sprijinul nemijlocit al lui Gheorghe Tattarescu, în acea vreme consilier regal al lui Carol al II-lea, si al sotiei sale, Aurelia. Acest lucru este atestat de o placa memoriala de pe cladirea chililor. Dupa mai bine de o jumatate de veac, în 1990, s-au facut, de asemenea, noi reparatii sub îngrijirea Mitropoliei Olteniei, redând întreaga frumusete si originalitate vechiului locas.
          Biserica este construita în forma de cruce, cu un pridvor pictat în totalitate, închis cu ziduri groase si luminat prin cele doua deschideri de la intrare.
          Catapeteasma bisericii, una dintre cele mai frumoase piese de acest gen din întreaga tara, este sculptata în lemn si aurita, înaltându-se pâna la bolta.
          Naosul si pronaosul sunt despartite printr-un zid cu o deschidere de marimea unei usi. Deasupra Naosului, în exterior, se afla turla, de forma octogonala, asezata pe un soclu patrat. Peretii exteriori, împartiti în doua registre inegale, sunt ornati cu firide lungi, în partea de jos si scurte, cu caramida netencuita, în partea de sus. Ferestrele, aflate tot în partea de jos, sunt simple, fara grilaj metalic. Biserica este zugravita în alb, având si o bordura de bolovani de piatra. Pictura interioara a fost executata între 1756-1757 de Grigore Zograf si fiul sau Ion, restaurarile ulterioare fiind executate cu multa grija. În icoane sunt reprezentate, alaturi de sfinti, mai exact sub crucea rastignirii, si chipurile voievodului Matei Basarab si cel al mitropolitului Stefan din Tara Româneasca demonstrându-se, o data în plus, strânsa legatura dintre credinta si istoria acestui pamânt.