Amprente ale spiritualitatii noastre

          Manastirea Ghighiu
          
          Aflata în judetul Prahova, la mica departare de orasul Ploiesti, Manastirea Ghighiu are hramul „Izvorul Tamaduirii”.
          De istoria mai recenta a locasului este legata o frumoasa poveste, amintind vechile legende.

          Manastirea Ghighiu
          
          Aflata în judetul Prahova, la mica departare de orasul Ploiesti, Manastirea Ghighiu are hramul „Izvorul Tamaduirii”.
          De istoria mai recenta a locasului este legata o frumoasa poveste, amintind vechile legende. În 1958 la Catedrala Patriarhala din Bucuresti a fost adusa o icoana a Maicii Domnului. Icoana provenea din Siria si era facatoare de minuni. Într-o noapte, icoana i s-a aratat în vis Prea Fericitului Patriarh Teoctist, cerându-i sa fie dusa la manastirea Ghighiu iar aceasta lucrare a fost pe data îndeplinita, considerata un semn ceresc.
          Manastirea a fost initial o constructie din lemn înaltata în 1817 de ieromonahul Arsenie de la Cernica pe locul unei alte biserici de lemn, mult mai vechi, ridicata în secolul al XVI-lea de logofatul Coresi si sotia sa jupânita Safta, care si-au gasit aici loc de vesnica odihna. Asezamântul din 1817, cladit în vremea domnitorului Ioan C.Caragea si a mitropolitului Nectarie s-a realizat cu banii oferiti de familia Rucareanu pe terenul donat de Uta Râfoveanca.
          Biserica actuala, din zid, a fost construita între 1858-1866, sfintirea ei facându-se la 31 martie. Locasul a avut mult de suferit în urma cutremurului din 1940 si a bombardamentelor din 1944, foarte afectate fiind, de asemenea, chiliile. În 1952 asezamântul a fost transformat din manastire de calugari in manastire de maici, iar între 1954-1958 a fost supus unor serioase restaurari. Cu acest prilej s-a turnat mozaicul si s-a închis pridvorul cu zid si cu ferestre prelungi. Tot atunci s-au construit chiliile în stil brâncovenesc, acoperite cu tigla, cele dinspre sud facând corp comun cu clopotnita. Pe sub ea se intra în incinta, intrarea fiind ulterior mutata pe o poarta alaturata. Cutremurul din 1977 a produs si el pagube însemnate, lucrarile de restaurare terminându-se abia în 1990. Biserica de zid, construita în forma de cruce a fost înaltata pe blocuri masive de piatra. La intrarea în pronaos sunt pictati Sfintii Apostoli Petru si Pavel iar usa este din lemn masiv, frumos sculptata. Catapeteasma este si ea din lemn sculptat iar interiorul, cu exceptia cupolei, a fost pictat de Gheorghe Tattarescu în 1865. Pictura a fost de asemenea restaurata în 1954-1958 si 1984-1990. Biserica, acoperita cu tabla, are o singura turla octogonala deasupra pronaosului. În stânga bisericii se afla un agheasmatar, loc în care dupa cum se stie se sfinteste agheasma. În cimitirul bisericii exista o alta biserica, mica, înaltata în 1832 si care are hramul „Sfintii Lazar, Spiridon si Haralambie”. Manastirea are si un muzeu în care se gasesc colectii vechi de arta bisericeasca iar curtea frumos îngrijita, plina de arbori si flori te îndeamna la un cucernic popas înainte de cuvenita rugaciune.