Amprente ale spiritualitatii noastre

          Manastirea Mainesti
          
          Aflata în judetul Olt, orasul Bals, manastirea Mainesti, cu hramul „Acoperamântul Maicii Domnului”, a fost ridicata la sfârsitul primei jumatati a secolului al XVIII-lea. Primul asezamânt, ctitorie a ispravnicului Matei Bârzeanu, ridicat între 1742-1743, era o bisericuta din lemn si nuiele cu hramul „Sfintii Voievozi”.

          Manastirea Mainesti
          
          Aflata în judetul Olt, orasul Bals, manastirea Mainesti, cu hramul „Acoperamântul Maicii Domnului”, a fost ridicata la sfârsitul primei jumatati a secolului al XVIII-lea. Primul asezamânt, ctitorie a ispravnicului Matei Bârzeanu, ridicat între 1742-1743, era o bisericuta din lemn si nuiele cu hramul „Sfintii Voievozi”.
          În 1805 postelnicul Nicolae Mainescu începe constructia unei biserici noi, de zid, în locul celei vechi avariata de trecerea timpului. Lucrarea este încheiata la 29 septembrie 1809 pictata între 1810-1812 iar la sfintire capata hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Dat fiind ca aceste locuri erau strabatute de vestitul Iancu Jianu si ceata sa, aici se calugaresc, alaturi de monahii greci, haiducii capitanului, dupa ce acesta se lasa de haiducie, în 1818. De aceea locasul era numit si „schitul haiducilor”. Plecarea calugarilor greci atrage dupa sine desfiintarea Schitului, care devine biserica de mir. Din nou trecerea timpului îsi spune cuvântul, si în 1926, biserica schitului este închisa. În 1930 i se fac unele reparatii, de catre preotul Ioan Ochisor, punându-se cu acest prilej acoperis de tabla. Biserica este redeschisa în 1941 când este numit preot aici Pavel Mateevici, venit din Basarabia. Reparatiile facute de acesta sunt insuficiente si, dupa plecarea lui, biserica se ruineaza. În 1959 se fac alte reparatii la interventiile preotului Ioan Ochisor dar locasul, preluat de un alt preot, este lasat din nou în parasire, fiind renovat abia în 1979.
          Biserica are peretii grosi de circa 70 cm, este în forma de nava si are catapeteasma de zid. Turla oarba, aflata pe naos, este de forma octogonala, interiorul locasului si altarului primesc lumina prin ferestre prelungi iar pridvorul deschis este sustinut de coloane masive. Fatadele exterioare sunt zugravite în alb, prezentând un brâu median simplu. Pictura este realizata într-o tehnica mixta de fresca si tempera si interesant este faptul ca, în portretele ctitorilor, artistii au adaugat costumelor de epoca elemente ale portului popular.
          Populat de maici din 1996, schitul s-a reînfiintat în regim de manastire, devenind un loc apropiat sufletelor tuturor celor ce poposesc sa se închine aici.