Razboiul pentru tron al fiului contra mamei

          Independenta regatului Portugaliei a fost obtinuta de printul care, cu propria-i armata, a învins armata regala a mamei sale
          Alfonso I Henriques a fost un lider precoce al Portugaliei, vasala pâna în 1139 regatelor spaniole Castilia si Leon, intrând în arena politico-militara la numai 14 ani
          
          Exilatul se întoarce furios
          
          Marea sansa a fostei provincii romane Lusitania, ocupata de musulmani în anul 711, a fost nasterea unui copil de geniu: printul Alfonso Henriques (adica „fiul lui Henri”), în anul 1109. Situatia tarii sale pentru tatal sau, contele Henri de Portugal, si pentru mama sa, Teresa de Leon, era foarte dificila.

          Independenta regatului Portugaliei a fost obtinuta de printul care, cu propria-i armata, a învins armata regala a mamei sale
          Alfonso I Henriques a fost un lider precoce al Portugaliei, vasala pâna în 1139 regatelor spaniole Castilia si Leon, intrând în arena politico-militara la numai 14 ani
          
          Exilatul se întoarce furios
          
          Marea sansa a fostei provincii romane Lusitania, ocupata de musulmani în anul 711, a fost nasterea unui copil de geniu: printul Alfonso Henriques (adica „fiul lui Henri”), în anul 1109. Situatia tarii sale pentru tatal sau, contele Henri de Portugal, si pentru mama sa, Teresa de Leon, era foarte dificila. Obedientei fata de regii spanioli i se suprapunea ocuparea partiala a teritoriului de catre comunitatile agresive de mauri. Dintre toti fratii sai, Alfonso este singurul care dovedeste o incredibila inteligenta si un patriotism desavârsit. La trei ani devine conte, succedându-si tatal, sub tutela mamei sale. Educat de arhiepiscopul de Braga, acest copil începe sa aiba opinii politice independent de mama sa, înca de la vârsta de 11 ani.
          În acest context tensionat, contesa Teresa îsi da seama ca fiul ei a devenit un pericol politic pentru ea si-si trimite fiul în exil la numai 12 ani, alaturi de fata bisericeasca care-l proteja. Dupa ce a împlinit 14 ani – vârsta considerata pe atunci ca fiind a majoratului –, Alfonso se înnobileaza singur cu titilul de cavaler si, în consecinta, are dreptul sa-si înfiinteze o armata. Ceea ce si face si în anul 1123 porneste razboi împotriva armatei oficiale a mamei sale. Obtine o victorie zdrobitoare si Teresa devine prizoniera fiului ei. Nu o ucide, ci o trimite în exil permanent la o manastire spaniola din regatul Leon. De asemenea, curajosul Alfonso învinge si armatele aliate ale mamei sale (conduse de Alfonso VI de Castilia), obtinând astfel independenta regatului sau, pâna atunci vasal spaniolilor.
          Exceptionalul strateg începe imediat campaniile militare împotriva maurilor si obtine un succes rasunator la 26 iulie 1139. Pentru eroismul si inteligenata sa, Alfonso este numit la numai 20 de ani rege al Portugaliei independente. Cel care îi asterne coroana regala pe crestet este marele sau prieten si sustinator, arhiepiscopul de Braga. Din acel an si pâna-n 1185, când va muri, marele erou al Portugaliei va mai trece prin clipe foarte grele. Nici maurii si nici spaniolii nu s-au împacat cu ideea independentei regatului lusitan. Luptele înversunate au continuat. În 1167 el chiar devine prizonierul spaniolilor din Leon, în urma unei cazaturi de pe cal. Este rascumparat pentru sume fabuloasee si teritorii, dar îsi continua domnia. Siretul rege obtine de la papa Alexandru III recunoasterea regatului Portugaliei în 1179, pas decisiv pentru consolidarea independentei tarii sale… La 75 de ani, Alfonso I mai lupta înca pe front, reusind sa-si salveze fiul, Sancho, dintr-o ambuscada. A decedat la 76 de ani, lasând în urma fii si fiice legitime, dar si trei fii naturali.