Aflata în tinutul Gorjului, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, nu departe de cheile Oltului, manastirea poarta numele localitatii vecine, Polovragi. Toponimia aceasta a dat nastere la numeroase interpretari.
Aflata în tinutul Gorjului, la poalele muntelui Piatra Polovragilor, nu departe de cheile Oltului, manastirea poarta numele localitatii vecine, Polovragi. Toponimia aceasta a dat nastere la numeroase interpretari. Unii au legat-o de o planta cu efecte medicinale, numita povagra sau poloagra. Altii au socotit acest nume un derivat al unui cuvânt compus grecesc însemnând „mult stâncoasa” sau i-au conferit o origine slava, indicând „jumatate de vale cu maluri râpoase”, sau, în sfârsit, au vazut în semnificatia cuvântului o „vale diabolica” sau o „câmpie vrajita”. N-ar fi exclus însa ca acest nume sa aiba o origine dacica, de natura criptica, în constiinta localnicilor pastrându-se traditia conform careia zeul dac Zamolxis a locuit în pestera de la Polovragi.
Cercetarile istorice au stabilit vechimea manastirii, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în jurul anului 1505, ctitorii sai fiind comisul Radu si spatarul Patru, fiii lui Danciul Zamona, persoane mentionate într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânar (1477-1481). Exista doua inscriptii în care este amintita ridicarea manastirii. Una descoperita în satul Igoiu iar alta din 1504-1505 gasita la Baia de Fier. Se crede ca au apartinut primei Manastiri Polovragi, existenta în locul celei actuale. Despre acest locas nu se mai stie nimic vreme de un secol si jumatate. În 1645 satul devine proprietatea logofatului Danciul Pârâianul, decapitat împreuna cu fiul sau în 1658 din porunca lui Mihnea al III-lea Radu (1658-1659). Noul proprietar îsi construieste pe platoul Polovragilor un loc de închinaciune si reculegere, prima atestare documentara rezultând dintr-un hrisov emis la 6 iulie 1648 de Matei Basarab (1632-1654).
Biserica a fost zidita pe vechile temelii iar în tot timpul constructiei serviciul divin s-a efectuat într-o biserica de lemn, înaltata alaturea dupa ruinarea primului locas. Ctitorul a închinat manastirea Sfântului Mormânt dar în 1693 este rascumparata de Constantin Brâncoveanu (1688-1714) care o face metoc al manastirii Hurezi. Biserica este zidita în stil bizantin, cu forma trilobata, realizând o simetrie proportionala. Exteriorul este împartit în doua de un brâu ornamental rotunjit, încadrat între caramizi asezate în zimti. Partea superioara este tencuita în alb iar partea inferioara este realizata din rânduri de piatra cioplita si caramida aparenta. Turla asezata pe naos are exteriorul cu 12 laturi iar pridvorul deschis este asezat pe opt coloane.
Pictura bisericii are o mare valoare artistica. Pastrata aproape intacta, cea interioara se remarca printr-un colorit sobru, pe fond albastru. Tablourile votive din pronaos ne înfatiseaza toti ctitorii manastirii, iar anumite parti ale bisericii si arcadele sunt împodobite cu motive florale. În exterior, deasupra arcadei mijlocii a pridvorului, se afla icoana „Acoperemântul Maicii Domnului”, executata în 1713 de zugravul Constantin iar în pridvor este icoana hramului manastirii „Adormirea Maicii Domnului”.
Biserica bolnita a fost înaltata în 1732 de egumenul Lavrentie si închinata Sfântului ierarh Nicolae.
Manastirea, restaurata în 1984, pastreaza o serie de obiecte de mare valoare – odoare, icoane, carti. Ea a jucat un rol important în istoria poporului nostru, Tudor Vladimirescu organizând aici chiar un punct de rezistenta. Datorita acestor fapte si multor altora ea constituie nu numai un loc de reculegere ci si unul foarte cautat de istoricii nostri.
Catedrala Sfântul Spiridon Nou
Aflata pe Calea Serban Voda din Bucuresti, Biserica Sfântul Spiridon Nou –...
Comentarii