Intre nenumaratele controverse legate de originile vietii terestre, isi face loc, cu o anume discretie, ideea potrivit careia leaganul tuturor fiintelor vii este oceanul planetar. Dar seducatoarea teorie a incoltit si deseori a dat roade chiar si in domenii nebanuite inainte.
Nu intamplator, unele omonimii sonore lasa loc pentru ipoteze mai mult ori mai putin lirice, insa oricum de esenta estetica speciala. Importanta, in artele plastice, a unui element care nu de putine ori este trecut cu vederea – scoica –, de fapt, cochilia molustei este mai mult decat o extensie in sfera de receptare.
Este cazul sa adaugam realitatea fascinanta ce sta, foarte probabil, la originea acestui interes artistic aparte pentru forma cochiliilor: potrivit oamenilor de stiinta, spirala cochiliei respecta o anumita formula matematica ce se regaseste in nenumarate alte elemente ale naturii, fie ele florale, animale sau minerale, dar si in arhitectura, sculptura, pictura si muzica. Este un alt aspect al cautarii cu o puternica amprenta alchimica a asa-numitului numar de aur, a echilibrului perfect, a armoniei de natura divina. Desigur, o asemenea provocare nu putea fi straina artistilor plastici, care uneori au transformat imaginea evidenta asternuta pe panza intr-o usa catre cai oculte de acces catre origini, care sta insa zavorata sub un lacat imaginar.
Lumea vie a adancimilor marine exercita o fascinatie cu totul speciala asupra oricui poseda o anume doza de simt estetic. Meduzele au fost mult timp apreciate de societatile din intreaga lume pentru diversitatea, frumusetea si luminescenta lor. De la Leonardo da Vinci la Rembrandt, artistii au fost atrasi de aceste forme moi si stralucitoare. Totodata, exista dovezi din Evul Mediu ce relateaza ca scoicile au fost primele obiecte utilizate in mod clar ca decor personal, iar in istoria mai recenta ele au constituit o sursa de inspiratie cruciala pentru artisti de mare anvergura.
Acum isi fac loc in sfera artelor si intr-un domeniu oarecum mai elevat, al designului si al decoratiunilor interioare. Din ce in ce mai frecvent, diverse forme de scoici isi fac aparitia pe piesele de mobilier, pe vase si chiar cochiliile naturale, de forme si marimi aparte, sunt transformate in obiecte de decor, montate in suporturi metalice lucrate de orfevrieri in forme ce respecta curburile si armonia aparte a obiectului principal. Asemenea preocupari artistice pot fi identificate in Olanda, Germania, Franta, Italia, Anglia si in alte zone ale Europei din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea.
Faptul ca astfel de creatii sunt la mare pret nu trebuie sa surprinda. Cochiliile marine nu erau usor de procurat. Ele proveneau din rutele comerciale globale ale navigatorilor europeni si din colonii, care aduceau scoici din regiuni indepartate precum Indonezia, Capul Bunei Sperante si Antile, devenite foarte interesate de acest tip de negustorie ce nu necesita eforturi deosebite de extragere sau de producere a marfii, dar in schimb aduceau profituri considerabile.
Pentru aristocratii bogati si cetatenii din elite care si le doreau, cochiliile exotice erau obiecte carora li se atribuia si un anumit statut senzual, la moda, care generau uimire fata de puterile creatoare ale naturii.
Multa vreme, majoritatea europenilor nu vedeau in scoici decat gramezi de cochilii ce aveau sa fie vandute ori delicii culinare de lux. Cand interesul fata de carcasele gratios rasucite a devenit un gen de optiune exotica, lucrurile au capatat o turnura diametral opusa. Dar cochiliile si corpul uman s-au intalnit si in vase de baut elaborate artistic, care adesea reprezentau nuduri idealizate, sirene ori zeitati, in monturi de aur si argint.
In cele din urma, perceperea si intelegerea simbolisticii acestui segment din structura imensa a lumii s-a indreptat spre fagasul sau autentic, relevandu-se faptul ca scoicile sunt „un fragment al unei vieti anterioare, o ramasita arhitecturala care a supravietuit creatorului lor”.
Mentionam cateva repere importante in acest sens, dintre nenumaratele lucrari plastice care includ cochilii marine: Andries van Buysen (dupa Romeyn de Hooghe), „Vizitatori in cabinetul de istorie naturala a lui Levinus Vincent in Haarlem” (c. 1706), gravura; Levinus Vincent, „Shell Cabinet (Tab. II)” din „Wondertooneel der Nature” (1706-1715); Dirck van Rijswijck, „Tableau with Flower Still Life” (1662), marmura neagra incrustata cu sidef gravat si marmura; Balthasar van der Ast, „Natura moarta cu fructe si flori” (1620-1621), ulei pe panza.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii