Dincolo de faptele omenesti si de prejudecati, dincolo de reguli si de mentalitati, libertatea exista pretutindeni – fie ea fizica ori spirituala – si se poate manifesta ca atare, sub aspecte deseori surprinzatoare.
Arta reprezinta una dintre formele esentiale de eliberare a energiilor pozitive, a binelui, a frumosului din fiinta umana, deoarece actul creatiei de valori nu poate fi tinut in colivie. Iar daca totusi creatorul este incarcerat, „cantecul” sau oricum va razbate dincolo de gratii si de ziduri. Sa ne gandim, de pilda, la magistrala parabola a canarului care isi trimite prin plasa metalica, rece a coliviei fascinantele sale triluri!
Cele de mai sus se vor o scurta introducere intr-un subiect – evident, intemeiat pe valoarea creatiei artistice – de o sensibilitate si o semnificatie aparte. De ce nu se vorbeste aproape deloc despre aceasta forma de exprimare artistica? Tocmai fiindca suntem dominati de prejudecatile amintite mai sus, astfel ca nu agream alaturarea unui subiect elevat, precum actul estetic, de conditia reprobabila a unor semeni care la un moment dat au stricat exact echilibrul despre care vorbesc artele.
Insa, neinchipuit de frecvent, intre persoanele incarcerate se gasesc talente autentice, iar daca acolo, departe de lumea care duce o viata asa-zis normala, individul uman se poate manifesta si prin creatie, aceasta se traduce, in subtext, si prin rolul si efectul terapeutic extraordinar al artei.
Ne vom referi, fara trimiteri de alta natura, la o activitate pe acest taram in care s-au integrat mai multi detinuti din faimosul spatiu de incarcerare din Golful Guantánamo. Sub ideea ca opera de arta poate si trebuie sa fie evaluate/judecata indiferent de realizatorul ei, opt dintre acestia si-au expus 36 de picturi, desene si sculpturi elaborate ca atare, dar amintind totodata de o anume traditie in inchisoare, cu totul insolita, a unui gen de arta ce nu va fi regasit niciodata in galeriile de arta clasice.
Amintind de povestile din inchisoarea Alcatraz, tema marii apare in mod repetat in arta detinutilor din Guantánamo. Dupa cum explica Erin Thompson, profesor de criminalitate in arta, ei sunt obsedati de sunetul si mirosul marii, care le este ascunsa vederii.
Timp de patru zile in 2014, pe masura ce un uragan s-a apropiat de insula, li s-a permis sa priveasca spre ocean. Acele zile, efectiv savurate de multi dintre acesti oameni, au inspirat un val de arta maritima, in timp ce incercau sa recapete efemerul sentiment al libertatii. Iata cateva asemenea persoane detinute si lucrari ale lor!
Alte lucrari se concentreaza pe stresul specific vietii in inchisoare, unde timpul pare sa stea nemiscat. In ciuda asocierii lui Guantánamo cu tortura si detentia ilegala, operele prezinta o imagine foarte diferita a vietii in complexul penitenciar, una definita prin tacere, singuratate si monotonie.
In naturile moarte si peisaje, detinutii picteaza, de asemenea, amintiri indepartate despre patria lor si viata anterioara, evocand cu o anume nostalgie confortul servirii ceaiului, soarele si spatiile deschise. Autorii – sau, daca vreti, artistii – sunt originari din Yemen, Kuweit, Algeria si Pakistan, insa creatiile lor sunt surprinzator de universale prin contururile sale, prin alegerea culorilor si a stilului figurativ, care amintesc deseori de expresionismul european.
Multe dintre picturi si desene arata un talent si o atractie impresionanta pentru perspectiva si textura, in timp ce modelele complexe de nave ale lui Moath al-Alwi, realizate din obiecte aruncate gasite in jurul inchisorii, sugereaza aspiratia catre peisaje lipsite de liniile orizontale ce ar insemna o granita niciodata dorita.
In pofida intrigii universale evidente a lucrarilor, unii au pus la indoiala daca o astfel de arta ar trebui expusa publicului, argumentand ca ea ii descrie pe detinuti intr-o lumina simpatica. Thompson a replicat ca decorul este esential si ca „aceste lucrari sunt ferestre nepretuite in sufletele barbatilor care le-au facut”. Moath al-Alwi, cetatean yemenit, a explicat: „Cand incep o lucrare de arta, uit ca sunt inchis, incerc cat pot sa-mi scot sufletul din inchisoare. Traiesc o viata diferita cand fac arta.”
Aceasta poveste adevarata si dramatica despre un mod de a produce arta cu totul insolit, din pacate nu are un final pozitiv. Eliminand din discutie orice detaliu legat de estetic, de functia purificatoare a artei si altele asemenea, administratorii spatiului penitenciar au precizat, fara echivoc, ca toate creatiile de acest fel sunt distruse imediat ce detinutul care le-a realizat este eliberat.
Dar aici este vorba despre o strategie cu totul diferita de cea a unui act constructiv. Pentru ca omul, in general, merge intotdeauna cu gandirea mult dincolo de ceea ce exista, dar de obicei intorcandu-se in timp: „Si daca in momentul zero lucrurile ar fi evoluat altfel?…”
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii