„Ce legaturi implicite pot exista intre personalitati si capodopere ale artelor plastice precum picturile lui Gauguin si Brancusi, Picasso si sculpturile lui Derain, fauvistul Matisse si Modigliani sculptorul?
Dar cum, oare, ar putea fi raportate unele dintre creatiile lor la creatii artistice anonime specifice unor culturi tribale, unor realizari din preistoria omenirii, unor exteriorizari ale sensibilitatii spirituale aborigene?
Ipoteza unui asemenea „fir rosu” nu este catusi de putin hazardata, dimpotriva reprezinta realmente confirmarea unor interconditionari reciproce succesive, in acest plan, cu privire la evolutia generala a umanitatii.
Mentiunile de mai sus introduc un subiect destul de putin remarcat astazi in cadrul foarte complex al istoriei artelor plastice. Termenul „primitivism”, care a aparut in arta plastica la sfarsitul secolului al XIX-lea, este folosit pentru a descrie orice arta caracterizata prin imagini si motive asociate cu o asa-numita „arta primitiva”.
Este vorba despre o descriere destul de vaga (inevitabil etnocentrica) referitoare la artefactele culturale ale popoarelor „primitive”, adica acele grupuri etni-ce considerate a avea un standard relativ scazut de dezvoltare tehnologica conform criteriilor occidentale. Include arta africana (subsahariana), pe cea oceanica (insulele Pacificului), aborigena (Australia), precum si picturile rupestre din preistorie si, de asemenea, arta tribala, de exemplu din America si Asia de Sud-Est, iar putin mai tarziu arta indiana si chiar cea a eschimosilor.
„Primitivismul” la Brancusi apare in creatii de la inceputul secolului trecut cu incontestabila influenta a artei populare pe care el a cunoscut-o, de pilda, in stalpii caselor din Gorjul natal, alaturi de inspiratia din arta africana, favorizata de anii petrecuti la Paris.
Se cuvine totusi sa ne referim la cateva dintre lucrarile lui Constantin Brancusi, pentru unele folosind lemnul, material ce accentueaza puternic, in mod foarte inspirat, legatura intrinseca dintre sursa de inspiratie primara si opera finala. In treacat fie spus, sa ne amintim ca – la scara mare a evolutiei omenirii – se vorbeste despre o „civilizatie estetica a lemnului” identificata pe o axa imaginara care leaga arta tribala africana, ciopliturile in lemn romanesti si realizarile similare scandinave.
In 1907, sculptorul roman realiza o subtila stilizare in lucrarea denumita „Coloana sarutului”, o ingemanare de simboluri populare autohtone cu viziunea sa estetica asupra esentei individului uman si a cosmicului. In 1913, Brancusi a expus o „incursiune” introspectiva in lumea propriei sale copilarii, prin alta sculptura in lemn – „Primul pas” distrusa iremediabil dupa putin timp.
In ea se regaseste evidenta influenta „primitiva” africana, la fel ca, mai tarziu, in „Capetenie”, piesa in lemn ce evoca mastile folosite de triburile din Liberia. Vorbind despre acest subtil si fascinant curent artistic, ne gandim la faptul ca genialul nostru artist a revolutionat sculptura moderna, dar arta lui Brancusi nu este primitiva, in sensul in care intelege acest termen istoria artelor occidentale, ci doar se incadreaza pe filiera arhaicului, exoticului si modernitatii.
Marcat de forme etnografice, adesea de mare putere vizuala, primitivismul artistic dateaza din anii 1890 cand a aparut in tablourile tahitiene ale lui Paul Gauguin (1848-1903) si a dus rapid la o tendinta in randul artistilor francezi si germani din avangarda expresionismului.
Una dintre picturile reprezentative pentru curentul primitivist din arta moderna este celebra panza monumentala a lui Pablo Picasso intitulata „Domnisoarele din Avignon” (Les Demoiselles d’Avignon, 1907, dimensiuni 244 x 233 cm!). Ea este vazuta in mod traditional ca primul pas esential al artistului spaniol catre noul stil cubist, un pas ce l-a consacrat drept liderul artei avangardiste din Paris.
Trebuie remarcat faptul ca tabloul l-a pictat spre sfarsitul perioadei sale „negre”, cand a fost puternic influentat de sculpturi primitive, in special de sculptura africana expusa in acel moment la Muzeul Etnografic din Paris.
Ca rezultat, lucrarea sus-mentionata prezinta cateva trasaturi antropomorfe si imagini tulburatoare. Aici, ceea ce intereseaza cu privire la influenta exotica se exprima in mod special prin imaginea a doua dintre cele cinci personaje feminine. Capul unei figuri (dreapta sus) este acoperit cu o masca primitiva; in timp ce o a doua figura ghemuita (dreapta jos) este, de asemenea, mascata, desi fata ei este pictata in stil cubist, din mai multe elemente suprapuse.
Desi pictorii au fost primii interesati de primitivism, impactul sau cel mai mare a fost asupra sculpturii. Pictorul fauvist André Louis Derain chiar a invatat sa sculpteze in calcar pentru a realiza lucrari in stil primitiv.
Fascinatia miscarilor moderne fata de forma si continutul artei primitive a reprezentat una din trasaturile definitorii ale imaginarului de la inceputul secolului XX, cand miscari artistice de avangarda erau in voga.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii