Unul dintre cei mai implicati artisti francezi in Revolutia franceza a fost Jacques-Louis David, un exceptional pictor neoclasic si academic, profund iubitor al momentelor intens emotionale ale istoriei, dar si ale contemporaneitatii sale. Este destul de dificil sa ne imaginam, dupa mai bine de doua secole, cum a putut autorul unor capodopere precum „Moartea lui Socrate”, „Juramantul Horatiilor”, „Belisarius cersind” si „Napoleon trecand Alpii” sa fie atat de categoric si neindurator cu regele Frantei, caruia i-a cerut moartea. Cand Conventia Nationala a cerut executarea lui Ludovic al XVI-lea, David a fost un infocat sustinator al ghilotinarii suveranului.
…Iar soarta a fost indulgenta cu genialul David, caci dupa eliminarea lui Robespierre (idolul sau, marele promotor al „Terorii”), insusi pictorul a fost de doua ori incarcerat si tinut in lanturi, dar executia lui a fost anulata. Asa se scrie istoria pentru acest uluitor talent al artei universale. Meandrele politice ale Frantei nu l-au „calmat” pe autorul capodoperelor „Moartea lui Marat” (aliatul ideologic al lui Robespierre) si „Rapirea Sabinelor”. Artistul avea nevoie de un nou idol caruia sa-i dedice operele sale. Si acesta a fost Napoleon Bonaparte. „Pictor imperial” din 1804, David este cel caruia i se permite sa imortalizeze „Incoronarea lui Napoleon” (desfasurata la 2 decembrie 1804, lucrarea fiind finalizata in 1806) – pentru care a fost binecuvantat de papa Pius al VII-lea si care l-a facut pe proaspatul imparat s-o contemple mai bine de o ora, dupa care l-a felicitat calduros pe autor si i-a oferit colosala suma de 24.000 de franci.
Abia cand dinastia Bourbonilor s-a intors la putere si Napoleon a fost exilat, Jacques-Louis David a fost trecut pe lista proscrisilor care au votat moartea lui Ludovic al XVI-lea si s-a aflat alaturi de Bonaparte. Dar noul rege, Ludovic al XVIII-lea, a recunoscut talentul exceptional al pictorului si l-a amnistiat. Complet deceptionat, David a preferat autoexilarea la Bruxelles si apoi in Regatul Unit al Tarilor de Jos. Acolo s-a dedicat temelor mitologice si profesoratului. Cea mai ampla lucrare cunoscuta din acea perioada este „Marte dezarmat de Venus si de cele trei Gratii” (1824). Autorul spunea ca a pus in realizarea acestei capodopere toata experienta sa de pictor si toata emotia de care putea fi capabil in fata sevaletului. Deprimatul David era convins ca nu va mai putea realiza o opera la fel de importanta niciodata. Spre binele psihicului sau atat de afectat, panza de dimensiuni impresionante (308 cm x 265 cm) a fost foarte bine primita de publicul din Bruxelles, care l-a ovationat pe artistul ajuns la 75 de ani (se spune ca peste 10.000 de persoane au vizitat acea expozitie personala, iar pentru lucrarile vandute David ar fi primit peste 10.000 de franci).
Acela a fost cantecul de lebada al unui fost inflacarat politician, care din devotiunea sa fata de Napoleon l-a pictat pe acesta trecand prin Stramtoarea alpina St. Bernard pe un armasar alb, desi se stie ca in zonele alpine se foloseau catari… Mai mult, in entuziasmul sau, David a scris pe piatra numele lui Napoleon alaturi de cel al lui Carol cel Mare! Un asemenea apologet al unui mare om politic si militar nu putea totusi sa reziste moral in fata „ironiilor istoriei”, care l-au determinat sa paraseasca Franta. De aceea, dupa ce a murit (in 1825, la 77 de ani), doar inima i-a fost adusa la cimitirul Pčre Lachaise, Paris.
PAUL IOAN
Comentarii