Un rarisim artist satiric, un comediograf exceptional al epocii sale, s-a nascut la Londra în 1697. Venea atunci pe lume un fel de Caragiale al artei vizuale, caci uluitorul umorist realist William Hogarth este la fel de contemporan în Albion precum nenea Iancu pe malurile (modernizate de Ceausescu) ale Dambovitei. De aceea, corespondentul termenului „caragialesc” este „hogarthian”.
Fiul unui visator profesor de scoala – care ajuns în puscaria datornicilor dupa ce a deschis o efemera si elitista „Cafenea latina” – Hogarth a fost copilul caruia îi placea sa se plimbe prin pietele Londrei si sa se amuze de comportamentul personajelor pestrite si de certurile lor zumzaitoare. Umoristul adolescent simtea nevoia sa-si exteriorizeze talentul prin gravura – arta pe care a învatat-o alaturi de pictura, fapt care l-a ajutat foarte mult în ilustrarea de carti si realizarea de portrete memorabile.
Cu tatal la închisoare (pentru cinci ani), William a debutat cu remarcabile „carti comerciale” (un fel de carti de vizita ilustrate ale comersantilor si oamenilor de afaceri, cu rol de publicitate). Intelectual desavarsit, Hogarth a intrat de tanar în organizatia elitista „Rose and Crown Club”. Aici si-a format si opiniile religioase conform curentului Deist (exista un „Arhitect Suprem”, dar care nu intervine în viata oamenilor prin miracole). Lucreaza tapiserii cu subiecte istorice si se casatoreste la 32 de ani cu fiica unui pictor celebru, James Thornhill.
William Hogarth a avut o perioada în care a iesit în evidenta prin gravuri si picturi realizate pentru diferite edificii (inclusiv teatre) si autori de carti – printre care se remarca volumul „Hudibras” al lui Samuel Butler (poem satiric) – apoi da lovitura pe piata artei din Londra (si nu numai) cu seria de gravuri „Evolutia unei prostituate”. Finalizata în 1731, aceasta poveste cu elemente reale reprezinta pionieratul benzilor desenate.
Hogarth este si initiatorul acestui gen de satira sociala. Succesul colosal al acestei serii de sase picturi (care au fost imediate gravate) s-a datorat realismului si elementelor comico-tragice din viata unei fete sarace: Mary (Moll) Hackabout. Sora a unui infractor prins si spanzurat, Mary ajunge la Londra, devine întai amanta apoi dama de consumatie pentru mai multi barbati de bani-gata. Este tradata de însasi protectoarea ei, dusa la puscarie si acolo moare doborata de o boala venerica. Toata aceasta succesiune dramatica a unei fete fara orizont este asezonata cu aspecte satirizate ale „clasei de sus” londoneze, care afisa puritanismul. Impactul social a fost extraordinar în acei ani. Însa tema acestei capodopere hogarthiene va fi preluata si transformata în opera pentru Theater an der Wien, cu premiera în 2013…
A doua capodopera satirica a lui Hogarth (opt picturi cu text) se intituleaza „Evolutia unui pierde-vara”, în care un baiat de bani-gata devine un fustangiu notoriu si un cartofor care îsi ruineaza parintii si pe el însusi. Acest personaj detestabil sfarseste la balamuc. Alte teme de mare succes au fost „Aleea Ginului” si „Stada Berii” (anti-acoolism) si „Cele patru etape ale torturii” (demascarea cruzimii fata de oameni si animale)…
Uneori, William Hogarth a exagerat cu tendintele sale de a ridiculiza aspecte ale societatii si mai ales pe unii artisti consacrati. A parodiat fara succes opere de Leonardo da Vinci si pe marii sculptori antici greci, fauritori ai nudului masculin perfect. Dar peste toate devierile sale, Hogarth ramane un nume clasic al umorului englezesc.
PAUL IOAN
Comentarii