Benvenuto Cellini (1500-1571) s-a nascut în familia unui artist. Tatal sau, Giovanni, era faurar de instrumente si interpret. Urmasul sau a fost unul dintre fiii celebri ai Florentei. Marele talent de bijutier, afirmat înca din adolescenta si asociat cu maiestria cântatului la flaut, l-a facut cunoscut în Florenta, Siena, Bologna si la Roma.
Înainte de a împlini 19 ani, Benvenuto îsi scoate la iveala si temperamentul vulcanic si tendinta spre violenta, aspecte asemanatoare cu cele ale lui Caravaggio. Astfel, tânarul Cellini se umple de glorie când lupta în sprijinul papei, pentru apararea Romei si chiar îl ucide pe Carol al III-lea de Bourbon-Montpensier (în cadrul „Razboaielor italiene”). A fost un act de bravura, însa în urmatorii ani avea sa mai ucida de înca trei ori; pe una din cele trei victime a omorât-o pentru a-si razbuna fratele si a fost iertat de suveranul pontif.
Aventurile pareau sa nu mai conteneasca pentru acest personaj apreciat, dar si cautat pentru ispravile sale. La 37 de ani, Cellini este urmarit si închis pentru ca în timpul unor incidente la Roma ar fi… furat pietrele pretioase ale tiarei papale. Nu este certa acuzatia, dar a fost scapat de la executie în ultimul moment, dupa ce în prealabil reusise sa evadeze din castelul Sant’Angelo! Destinul a fost generos cu el si artistul ajunge la Paris, unde intra imediat în conflict cu metresa regelui. Dar a lucrat cinci ani cu îndârjire, pâna sa se întoarca la Florenta si sa reia certurile cu rivalii sai bijutieri (pe unul dintre acestia îl omorâse cu ani în urma).
Disputele erau cu atât mai mari cu cât Cellini era favoritul papei Clement al VII-lea pentru a realiza partea artistica a monedelor statului. Cu prilejul unui astfel de scandal, marele sau rival bijutier, Baccio Bandinelli, îl acuza de imoralitate si sodomie. În acele timpuri, era o culpa grava si nu era pentru prima oara când maestrul aurar era învinovatit de homosexualitate. Mai avusese doua procese finalizate cu obligatia de a plati diverse sume – unul dintre acuzatori fiind chiar tânarul care-i servise drept model.
Aventurierul Benvenuto Cellini se remarcase si ca amant al modelelor sale feminine; una dintre acestea a nascut un copil la Paris, dar maestrul nu l-a recunoscut. La batrânete, a încercat sa stinga furia vietii sale si sa se calugareasca, dar n-a rezistat. La 62 de ani, Cellini se casatoreste cu menajera sa Piera, care aduce pe lume cinci copii. S-a stins înainte de a împlini 71 de ani si a fost înmormântat cu fast la Florenta. Începuse sa-si scrie celebra sa „Autobiografie” în 1558 si, poate fara voia sa, meandrele tumultuoase ale destinului l-au urmarit pâna-n ultimul ceas. Avusese ambitia de a-i depasi în grandoare sculpturala pe Michelangelo Buonarroti si Donatello, însa eticheta carierei sale nu este întotdeauna onoranta. Spirit înclinat spre fabulatie, Cellini scrie despre batalioane de demoni stationati la Colosseum si despre îngerii sai protectori…
PAUL IOAN
Comentarii