Capitala a Azerbaidjanului, orasul Baku este situat in partea sudica a Peninsulei Apsheron, pe malul vestic al Marii Caspice. Numele sau, care in traducere inseamna „Orasul Zeilor”, se datoreaza unei legende conform careia aici a locuit, vreme de 20 de ani, tatal profetului Zarathustra. Locuinta sa era o caverna in care se gasea o lumina supranaturala.
Orasul are o istorie straveche. Primele mentiuni despre el dateaza din secolul al V-lea, in acestea notandu-se faptul ca, la vremea respectiva orasul exista de peste 2.000 de ani. In zilele noastre strazile sunt aerisite dar in zona Centrului exista si multe stradute si alei intortocheate. Economia orasului se bazeaza mai mult pe petrol si vei intalni multe aspecte contrastante oglindind bogatie si saracie, frumusete si lipsa acesteia.
In trecutul indepartat orasul era un centru al zoorastrismului, apoi in Evul Mediu a fost puternic influentat de dominatia araba a statului Shirvan-Shah, capitala Azerbaidjanului fiind atunci orasul Shamakhy, distrus ulterior de un cutremur. Invazia mongolilor, care a lasat la randul ei numeroase urme, este continuata de dominatia dinastiei Safovida din Iran dar in anul 1723 orasul este cucerit de tarul Petru cel Mare si in 1813 intra direct sub dominatia Rusiei. Azerbaidjanul a fost Republica Sovietica Socialista pana in 1991 cand si-a castigat independenta.
Orasul pastreaza numeroase vestigii istorice, asa cum este turnul Gz Galasu, Turnul Fecioarei, o constructie terminata la sfarsitul secolului al XII-lea. Este o constructie cu un diametru de 16,5 metri, cu un zid gros de piatra la 5 metri si o inaltime de 29,5 metri, devenita un simbol al orasului.
In Baku se pot distinge trei zone principale: Ichari Shahar, respectiv Centrul Vechi, inclus in patrimoniul UNESCO, orasul construit de Uniunea Sovietica si Orasul Nou, o zona in continua dezvoltare. Cea mai interesanta zona este, evident, Centrul Vechi in care pot fi sesizate influente ale culturilor shirvani, zoroastrice, arabe, otomane, persane, ruse si sasariene. Zidurile orasului, consolidate in timpul dominatiei sovietice, dateaza din secolul al XII-lea, inconjoara Centrul Vechi si il protejeaza de vanturile puternice specifice zonei Marii Caspice.
Dintre constructiile emblematice de aici, pe langa Turnul Fecioarei trebuie amintit Palatul Sirvansahilor aflat la mica distanta si construit in secolul al XV-lea, resedinta a sahilor din Shirvan, acesta fiind vechea denumire a regiunii. Complexul este impresionant. Cuprinde 26 de camere fara ferestre pentru a pastra intimitatea celor aflati inauntru dar si un mausoleu si bai maiestrit sapate in pamant pentru a asigura temperatura dorita in orice anotimp. Un loc popular pentru localnici este Piata Fantanii, un spatiu ideal de recreere incluzand insa si o zona comerciala cu oferte tentante.
Orasul Nou se intinde de la marginile Golfului Baku si cuprinde si cateva insule din Marea Caspica printre care una artificiala. Simbolul noului il constituie Turnurile-Flacari, trei constructii de acest fel cu o inaltime de 190 de metri care noaptea lumineaza asemenea unor flame uriase, metafora a dependentei Azerbaijanului de hidrocarburi. Nu departe se afla Filarmonica de Stat al carei sediu este o cladire amintind Cazinoul din Monte Carlo.
In fata turnurilor se inalta Parlamentul tarii, si un parc memorial in care se afla cimitirul eroilor care au murit in luptele pentru independenta tarii. Trebuie amintite de asemenea parcurile, muzeele, pietele impodobite cu statui, totul evocand istoria unui oras care, pe langa padurea de sonde din apropiere isi venereaza trecutul privind spre viitor.
IRINA STOICA
Comentarii