Aflata in cetatea Vaticanului, in interiorul statului pontifical, Bazilica Sfantul Petru a fost ridicata pe locul in care se crede ca a fost ingropat Sfantul Apostol al carui nume in poarta. Traditia spune ca dupa Rastignirea Mantuitorului, care a avut loc in anul 33 al erei noastre, Petru, unul dintre principalii sai discipoli, a devenit, asa cum fusese insarcinat de Iisus, cel mai bun si mai eficient organizator al bisericii crestine. Vreme de 30 de ani a predicat in Palestina apoi, in jurul anului 64 a venit la Roma, unde, in timpul persecutiilor lui Nero, a fost prins si condamnat la moarte. La cererea sa a fost rastignit cu capul in jos, pentru ca nu se simtea demn sa moara la fel ca Hristos.
Tot traditia spune ca ar fi fost ingropat intr-un cimitir din apropierea circului, mormantul sau fiind marcat. Crestinii au construit apoi aici un altar la care veneau sa se inchine credinciosi din toate colturile tarii si, dupa 313, cand Edictul din Milano a pus capat persecutiilor, imparatul Constantin a ordonat ridicarea unei biserici in locul respectiv. Lucrarile s-au desfasurat intre anii 318-329, edificiul fiind considerat unul dintre cele mai vechi din lume.
Era conceput in forma de cruce latina, cu naos lung si doua abside. Se spune ca pentru noua constructie au fost aduse coloane si pietre de pe Muntele Templului din Ierusalim.
Dimensiunile erau impresionante, pentru vremurile respective, dar nu doar lungimea de 110 metri ii crease faima in lume, ci mai ales faptul ca era resedinta principala a papilor, considerati succesori ai Sfantului Petru. Aici a fost incoronat in ziua de Craciun a anului 800 Carol cel Mare, regele francilor, ca imparat al Sfantului Imperiu Roman. In anul 846, Bazilica Sfantul Petru a fost incendiata in urma unei incursiuni arabe si, dupa ce a restaurat-o, Papa Leon al IV-lea (847-855) a construit in jurul ei un zid protector.
In secolul al XV-lea, asezamantul ajunsese insa intr-o stare de ruina avansata din cauza cutremurelor, a incendiilor si mai ales mutarea papalitatii pentru o scurta perioada la Avignon. Cand Papa Nicolae al V-lea (1447-1455) revine la Roma hotaraste restaurarea bisericii. De aceea, ordona demolarea Colosseumului si folosirea pietrei de acolo. Este extrasa o cantitate uriasa de piatra, dar in 1506, papa Iulius al II-lea (1503-1513) hotaraste demolarea vechii biserici si ridicarea alteia noi. Lucrarile au durat 120 de ani si s-au desfasurat pe o perioada in care au existat 20 de papi. Au participat cei mai de seama artisti ai epocii, printre care Michelangelo si Bernini si biserica a fost sfintita de Papa Urban al VII-lea in 1626.
Este una dintre cele patru bazilici patriarhale din Roma, alaturi de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore si Bazilica Sfantul Paul din afara zidurilor. Este una dintre cele mai mari biserici din lume – daca nu cea mai mare – cu lungimea de 186 de metri, inaltimea cupolei de 119 metri si o suprafata de 15.000 m.p.
Fatada in stil baroc este dominata de statuile Mantuitorului, a sfantului Ioan Botezatorul si a 11 apostoli, statuia Sfantului Petru, fiind plasata in interior. In mijloc se afla loggia binecuvantarii papale, iar deasupra intrarii este montat mozaicul „Navicella” de Giotto. Poarta centrala de bronz este opera lui Filarete, datand din 1445 de la vechea biserica, iar poarta din dreapta se deschide numai cu ocazii speciale.
Biserica este conceputa dupa planul unei cruci latine, cu trei nave si in interior pot fi admirate o multime de statui si monumente funerare ridicate pe morminte ale papilor.
Cele mai cunoscute dintre ele sunt celebra „Pieta” de Michelangelo, grup statuar realizat din marmura de Carrara si Baldachinul de Bronz al Sfantului Petru, cu o inaltime de 29 de metri, proiectat de Bernini. Este amplasat deasupra altarului principal si se presupune ca dedesubt este mormantul Apostolului. Tot in biserica poate fi admirat scaunul episcopal al Sfantului Petru si cunoscuta sa statuie din bronz. Din apropierea coloanelor de sustinere a cupolei se poate cobori in cripta cu numeroase morminte.
Biserica este plasata intr-o piata realizata de Bernini intre 1656-1667, inconjurata de coloane semicirculare ale ordinului toscan care, impreuna cu catedrala formeaza „cheia Sfantului Petru”. In centru se afla un obelisc roman, iar colonadele reprezinta frontiera de stat dintre Vatican si Italia.
IRINA STOICA
Comentarii