Biserica din Cehei

          Având hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”, Biserica din Cehei dateaza dupa cât se pare de la începutul secolului al XVIII-lea. De fapt în stânga ancadramentului de la portal, a fost crestat anul 1765.

          Având hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”, Biserica din Cehei dateaza dupa cât se pare de la începutul secolului al XVIII-lea. De fapt în stânga ancadramentului de la portal, a fost crestat anul 1765. Sub el apare anul 1763 cu cifre arabe. Diferenta între cele doua date ar putea proveni dintr-o greseala, dar, în acelasi timp se presupune ca acest sfânt locas a fost adus din satul Câmpia si ca primul an reprezinta data stramutarii, fenomenul fiind des întâlnit în tara Crisurilor. Cea de a doua data este însa, conform traditiei locale, ulterioara si ea înaltarii bisericii, construita cu câtiva buni ani înainte.
          Ceea ce impresioneaza la acest monument este eleganta discreta, armonia proportiilor si nu în ultimul rând amplasamentul. Asezata pe culmea unui deal, cel mai mic dintr-o succesiune, biserica pare o prima treapta spre cer. Edificiul este compus, ca toate de acest gen, din pronaos, naos si altarul aflat într-o absida poligonala. Prispa, aflata pe latura sudica se remarca printr-un sir de arcade, iar învelisul exterior al acoperisului, care a fost refacut în 1974, da senzatia unei uriase scoarte de copac, încadrând si mai bine locasul în natura înconjuratoare. În partea de vest, deasupra tindei femeilor, se afla turnul cu coif dominând galeria. Biserica prezinta si un sistem de boltire întâlnit foarte rar în zona. Acesta este însa prezent si în vecinatate la Camar, de unde se trage concluzia ca bisericile au fost înaltate în aceeasi perioada si poate de aceiasi mesteri.
          Pictura se înscrie programului iconografic cunoscut, compozitia fiind asemanatoare cu cea a icoanelor de la Nicula, în care fizionomia personajelor pastreaza doar esentialul, iar culorile vii sunt o ipostaza a stralucirilor naturii.
          Remarcabil este însa caracterul moralizator al picturii din pronaos. „Judecata de apoi” înfiereaza astfel cu verva caustica intriga, lacomia, vrajba, desfrânarea, copiii care nu-si asculta parintii, morarii care fura, de unde caracterul documentar al operei. Numele artistului nu este cunoscut, opera sa nefiind semnata, dar prin analizele si analogiile facute se pare ca este vorba de zugravul Nichita.
          Trebuie mentionate de asemenea, ca veritabile opere de arta, masa altarului cu un picior splendid sculptat si usile împaratesti din lemn de tei, traforate, cu motive vegetale.Biserica „Sfiintii Arhangheli Mihail si Gavril” apare astfel ca o oaza de liniste, de credinta, de frumusete.