Aflat la 25 kilometri de Sibiu, satul Talmacel se mandreste cu o minunata biserica inchinata Sfintei Cuvioase Parascheva. Satul a fost atestat documentar in 1453 in acte care mentioneaza vizita regelui Ladislau al IV-lea in zona. La vremea respectiva comunitatea romaneasca numara doar vreo zece familii convietuind cu sasii. Numarul romanilor a crescut insa, comunitatea s-a dezvoltat si s-a simtit nevoia de a ridica un asezamant de inchinaciune din zid. Intr-o vreme cand Transilvania era zguduita de unitarism si nu mai avea mitropolie, credinciosii din Talmacel au avut puterea de a ridica o biserica monumentala.
Zidita intre 1776-1784, pe locul unui mai vechi locas de lemn, noua biserica din piatra de rau a fost rezultatul eforturilor familiei de preoti Roman, care au slujit aici, din tata-n fiu, vreme de 200 de ani. Edificiul a fost inaltat cu multe, foarte multe dificultati. Piatra era carata cu ajutorul carelor cu boi de la o distanta apreciabila iar in sat, la vremea respectiva nu existau decat 12 animale de povara. Varul era si el adus tot de departe, in desagi, de sateni si era stins direct pe ziduri pentru o rezistenta mai buna a acestora. Lemnul venea din muntii din jur iar clopotul a fost donat mai tarziu, de poetul Octavian Goga.
In 1778, la doi ani dupa inceperea constructiei, cand se ajunsese la turn, lucrarile au incetat din lipsa de fonduri. A fost o iarna cumplita, urmata de o primavara ploioasa si oamenii se temeau ca tot ceea ce construisera pana atunci va fi distrus. O alunecare de teren a impins insa niste bolovani intr-un parau din apropiere. Legenda spune ca, printre bolovani, satenii au gasit un butoias plin cu galbeni si cu acesti bani au putut termina biserica. Paraul in care s-a gasit butoiasul a fost botezat de sateni „Paraul Turnului”.
Locasul are o arhitectura deosebita la interior. Altarul este boltit semicilindric, naosul este acoperit de doua cupole iar pronaosul de una mai mica. Peste aceasta s-a ridicat turnul. In 1786 biserica este pictata de mesterii Oprea din Poplaca si Pantelimon, mentionat si ca restaurator in istoricul Manastirii Arges. Dintre scenele lucrarii trebuie amintit Chipul Mantuitorului cu trei fete de pe cupola din pronaos, simbolizand Sfanta Treime. Este inconjurat de cele 12 semne ale zodiacului. Maica Domnului cu Pruncul este pictata pe bolta Altarului iar in plan secund sunt Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie Teologul. Pantocratorul de pe bolta centrala simbolizeaza rugaciunea si intr-un alt registru apare Liturghia cereasca.
In 1882 s-au facut reparatii capitale in exterior de catre maistrul zidar Johann Fabiak din Selimbar. In 1972 s-au reparat acoperisul si turnul si s-a restaurat exteriorul, care a fost pictat in intregime dupa modelul bisericilor din nordul Moldovei.
IRINA STOICA
Comentarii