Strabatut de râul Mures, orasul Lipova este inaltat in zona de contact dintre Muntii Zarandului si Dealurile care ii poarta numele. Una dintre mândriile localnicilor este Biserica Ortodoxa „Adormirea Maicii Domnului”, capodopera a artei feudale românesti. Locasul a fost ridicat in trei etape, pe cheltuiala cnejilor români de pe valea Muresului, cheltuieli la care ar fi contribuit, conform traditiei, chiar Basarab I, domnitorul Tarii Românesti.
In secolul al XIV-lea, in jurul anului 1338, a fost ridicat pronaosul si jumatate din actuala nava in stil bizantin. Biserica avea o cupola pe naos si abside laterale de forma dreptunghiulara pentru cântareti. Comunitatea româneasca din Lipova era deosebit de puternica, asa ca a putut investi sume considerabile in realizarea monumentului, fiind ajutata si de sârbii si macedonenii stabiliti in zona. Nu se stie daca in timpul stapânirii turcesti (1552-1595 si 1613-1718) biserica nu a fost transformata in moschee dar se poate sa fi scapat, pentru ca, la vremea respectiva, era situata in afara cetatii. Dupa Pacea de la Passarowitz din 1718, Lipova si intregul Banat au intrat sub stapânire austriaca iar locasul a devenit biserica parohiala.
Locuitorii orasului au realizat o prima restaurae serioasa in 1732, iar in 1735-1738 au chemat o echipa de zugravi din Oltenia care au acoperit peretii cu fresce atât in interior cât si in exterior. Mesterii proveneau din vestita scoala de la Hurezi, intemeiata de Constantin Brâncoveanu si, conform inscriptiei din nord, echipa era formata din pictorii: Nedelcu, Serban si Radu Popovici. Frescele exterioare au fost acoperite mai târziu cu tencuiala fiind partial descoperite cu ocazia restaurarilor din 1928. Exista in nava veche si fresce mai vechi, datate de Nicolae Iorga in jurul anilor 1500. In 1797 biserica a fost mult prelungita si a capatat o noua forma conform stilului baroc, stilul oficial al Imperiului Habsburgic. Cupola a fost inlocuita cu o bolta joasa si pe fatada vestica i s-a adaugat un turn terminat cu un coif rococo.
Tot acum, un nou iconostas, realizat de pictorul româno-macedonean Stefan Tenetchi, a despartit altarul de naos. De un efect deosebit este tronul arhieresc, frumos sculptat, adus din Moldova. Forma actuala a locasului se datoreaza insa restaurarilor din 1928-1930 când s-au adaugat galeriile din interior, edificiul a fost reinaltat si in locul vechii cupole s-a aplicat o bolta semicirculara.
IRINA STOICA
Comentarii