Aflat in judetul Suceava, orasul Siret are o istorie incarcata de evenimente, fiind contemporan, ca data de intemeiere, cu Baia si Radauti. Atestat documentar din 1340, dar, cu siguranta, mai vechi, este resedinta domneasca intre 1365-1388, perioada in care, dupa unii cercetatori a fost ridicata Biserica Sfanta Treime. Una dintre cele mai vechi biserici din tara noastra, aceasta a fost inaltata din piatra bruta servind, probabil, drept paraclis al Curtii Domnesti.
Se considera ca a fost ridicata inainte de 1365 de Sas Voievod, intre 1354-1358, desi specialistii sustin ca este ctitorie a lui Petru I Musat, construita intre 1374-1391. Fiind biserica ortodoxa se considera o revansa fata de influenta catolica din zona, influenta care masca pretentiile de suzeranitate poloneze.
Cu toate ca a suferit multe modificari mai ales in interior, ea are o indiscutabila valoare istorica si documentar-arhitectonica fiind prima manifestare a planului triconc in Moldova si reprezentand prototipul din care s-a dezvoltat stilul moldovenesc in epoca lui Stefan cel Mare. Biserica din piatra bruta are paramentul firidelor si un brau zimtat din caramida simpla si ornamente din caramida smaltuita. Planul bisericii aminteste atat de cel morav-sarbesc, dar si de bisericile muntenesti.
Biserica prezinta un pronaos scurt si un naos prelungit incadrat de doua abside laterale si de absida altarului. Vechiul iconostas a fost lucrat in 1841 de negustorul Panait Goras. Pronaosul este despartit de naos printr-un zid gros in mijlocul caruia se afla o usa arcuita, mica si prezinta o fereastra pe latura sudica. In naos exista alte doua ferestre pe o parte si pe cealalta si este acoperit cu o cupola sprijinita pe arce semicilindrice. Este cu o treapta mai jos decat pronaosul iar altarul cu o treapta mai sus decat naosul. Altarul are o forma semicirculara si este luminat de trei ferestre. Toate ferestrele sunt alungite, cu ancadramente de piatra cioplita.
Biserica nu a fost pictata niciodata iar iconostasul din 1841 a fost inlocuit cu unul nou in 1995, confectionat din lemn de stejar de mesterul popular Vasile Gaman din satul Nemtisor (judetul Neamt). Este lipsita de turla iar acoperisul, construit in patru ape se sprijina pe o cornisa din caramida aparenta. Asezamantul detine si cateva lespezi funerare, remarcabila fiind una cu decoratii de inspiratie orientala si gotica.
Intreaga constructie a fost reparata in 1873 iar acoperisul de sindrila a fost inlocuit cu unul din olane in 1890. Intre 1932-1940 a avut loc o restaurare importanta, lucrarile prin care s-a redat monumentului aspectul initial fiind conduse de arhitectul Horia Teodoru. Cu acest prilej au fost salvate stranele vechi si s-au completat lipsurile ceramicei de pe fatada cu elemente de teracota.
IRINA STOICA
Comentarii