Biserica Sfântul Spiridon-Nou

          Aflata în plin centrul Capitalei, la întretaierea de drumuri, biserica Sfântul Spiridon-Nou este o constructie monumentala, de factura eclectica, având o fatada impunatoare cu doua turnuri clopotnita. Constructia ei a început în 1766, fiind ctitorie a domnitorului Scarlat Ghica (1758-1761; 1765-1766) si a fiului sau Alexandru Ghica (1766-1768) ea a fost refacuta în 1858 de Mitropolitul Nifon.

          Aflata în plin centrul Capitalei, la întretaierea de drumuri, biserica Sfântul Spiridon-Nou este o constructie monumentala, de factura eclectica, având o fatada impunatoare cu doua turnuri clopotnita. Constructia ei a început în 1766, fiind ctitorie a domnitorului Scarlat Ghica (1758-1761; 1765-1766) si a fiului sau Alexandru Ghica (1766-1768) ea a fost refacuta în 1858 de Mitropolitul Nifon. Acestei reconstructii ii este datorata înfatisarea de astazi a monumentului. Predominant este stilul gotic cu nervurile caracteristice, întarind cupola impresionanta ca dimensiuni.Interiorul, de proportii remarcabile, este pictat de Gheorghe Tattarescu, o buna parte din opera maestrului fiind conservata foarte bine pâna în zilele noaste. Locasul se poate mândri nu doar cu frumusetea odoarelor si a elementelor arhitecturale, ci si cu aceea a vitraliilor reprezentând scene biblice. Necropola domneasca, biserica adaposteste în peretele dinspre sud mormintele domnitorilor Scarlat Ghica, C. Hangerli (1797-1799) al carui sfârsit a reprezentat o pagina sângeroasa din istoria tarii, fiind decapitat de trimisul sultanului, si Al. Sutu (1806: 1818-1821), mort în ajunul declansarii uriasei miscari condusa de Tudor Vladimirescu. În biserica se afla de asemenea moaste ale Sfântului Spiridon iar locasul constituit un adevarat magnet pentru locuitorii din zona si din alte colturi ale orasului aici desfasurându-se pe lânga slujbele obisnuite si alte activitati cu caracter religios, cum sunt concertele închinate marilor sarbatori. Cu toate ca biserica a avut mult de suferit în urma evenimentelor istorice tragice si mai ales în urma cutremurelor, ea a reusit sa ramâna neclintita ca o farâma din vechiul Bucuresti, scapând chiar si de furia demolarilor, desi era prezenta la capatul uneia din marile artere. Supusa de ani de zile unor permanente si serioase restaurari, constructia îsi va recapata intreaga forta a zidurilor, fara a pierde nimic din stralucirea ei.