Blestemul faraonilor revine in actualitate!

          Cine nu a auzit macar o data vorbindu-se despre celebrul blestem al lui Tutankhamon! Descoperirea din anul 1922 a mormântului, de catre Howard Carter, a „declansat” imediat o suita de drame inexplicabile care au generat si legenda existentei blestemului. Si iata ca, „Blestemul Faraonilor”, dupa ce a lovit de multe ori, nu se mai „limiteaza” nici la faraonul care a facut sa se nasca legenda, nici la misterioasele tinuturi ale Egiptului: în ultimele zece luni, se poate spune, trei asemenea cazuri se înregistreaza la.

          Cine nu a auzit macar o data vorbindu-se despre celebrul blestem al lui Tutankhamon! Descoperirea din anul 1922 a mormântului, de catre Howard Carter, a „declansat” imediat o suita de drame inexplicabile care au generat si legenda existentei blestemului. Si iata ca, „Blestemul Faraonilor”, dupa ce a lovit de multe ori, nu se mai „limiteaza” nici la faraonul care a facut sa se nasca legenda, nici la misterioasele tinuturi ale Egiptului: în ultimele zece luni, se poate spune, trei asemenea cazuri se înregistreaza la… Torino.
          
          Emotie la Torino!21 ianuarie, anul acesta. Tania si Alessandra, doua fetite de 11 ani care venisera la cel mai mare muzeu de egiptologie din Torino sa vada sarcofagul cu mumia faraonului Ini, lesina. Dupa doar câteva clipe, o a treia fetita izbucneste în lacrimi si începe sa tremure. Sunt duse de urgenta la spital. Imediat dupa ce le-au acordat primul ajutor, medicii au testat prezenta în sânge a monoxidului de carbon. Nici o urma!
          Si nu era prima oara: în martie 2001, doi copii din Como s-au trezit din senin cu niste cumplite dureri de cap si o temperatura extrem de mare; o luna mai târziu, o fetita de noua ani se îmbolnaveste si ea subit, în aceleasi conditii, si trebuie dusa de urgenta la spital.
          „Exista fara îndoiala o explicatie rationala – declara Agentiei Reuter, Anna Maria Donadoni, curatorul muzeului – dar toata lumea devine brusc interesata pentru ca se vorbeste din nou despre blestem. Oricum – se vedea ea obligata sa adauge – nu exista nici o otrava atât de puternica încât sa faca pe cineva sa se prabuseasca în cinci minute!”
          Muzeul din Torino este celebru pentru colectia sa de antichitati egiptene, inclusiv un sarcofag decorat, o camera mortuara, un mic templu, toate datând din anul 1400 î.e.n. si aduse în Italia de la sfârsitul secolului XVIII de Regele Carlo Emmanuele III.Primele victimeLa 5 aprilie 1923 se împlineau sapte saptamâni de la deschiderea oficiala a camerei mortuare a lui Tutankhamon – un faraon care a domnit acum 3300 de ani. Fiu al lui Amenhotep IV si al unei sotii de rang inferior, Kiya devine faraon la doar 9 ani si domneste alti 9 moare într-un accident sau asasinat: craniul mumiei poarta urmele unei rani. Numele sau, sters de pe toate monumentele de catre urmasi, avea sa revina în atentia publica de-abia peste trei milenii si un sfert! Când cel care finantase toate lucrarile, Lordul Carnarvon, moare si el în conditii cel putin stranii. Cazut prada unei stranii otraviri a sângelui, este transportat de urgenta la Cairo. La putin timp dupa sosire, hotelul în care fusese dus ramâne fara electricitate. Când lumina revine, lordul Carnarvon este gasit mort în patul sau. Se mai spune chiar ca exact în momentul când Lordul se stingea în hotelul unde era îngrijit, luminile s-au stins în întreg orasul Cairo (nu tocmai un lucru neobisnuit, totusi, la vremea aceea) iar Susie, câinele sau favorit, ramasa în Anglia, a urlat prelung si a murit si ea în acelasi moment. Câteva saptamâni mai devreme, Mari Corelli, romanciera, afirmase în public ca oricine ar fi intrat în mormântul sigilat de veacuri trebuia sa se astepte la cele mai groaznice consecinte. Ziarele publica o inscriptie în hieroglife de la intrare: „Pentru cei care vor intra în acest sacru mormânt vor batea în curând aripile mortii”. Mare adept al ocultului, celebrul scriitor Sir Arthur Conan Doyle lanseaza formula care va face epoca: „blestemul faraonului”. Dupa cinci luni moare si fratele mai mic al Lordului Carnarvon. Dupa zece ani de la deschiderea mormântului, 10 din cele 26 de persoane care fusesera prezente isi pierd viata. Ceilalti – traiesc pâna la vârste rezonabile. Howard Carter, primul care a patruns în mormânt, traieste pâna la 65 de ani – moare de-abia în 1939…Titanicul – o poveste incredibila!?! Spuneam ca de multe ori s-a invocat acest blestem al faraonilor. Dar poate ca cel mai bine documentat caz este cel al Printesei lui Amon Ra, care a trait cu 200 de ani înaintea lui Tutankhamon. Trupul sau a fost pus într-un sarcofag de lemn si îngropat într-o cripta, pe malul Nilului, la Luxor. Descoperit în timpul excavarilor de la sfârsitul lui 1890, sarcofagul este tras la sorti de 4 tineri englezi, bogati si extravaganti. Câstigatorul îl duce cu el la hotel. Peste doar câteva ore personajul este vazut iesind si îndreptându-se spre desert. Nu avea sa se mai întoarca niciodata! Ceilalti trei nu au fost nici ei mai norocosi. Unul a fost împuscat accidental în brat de un servitor arab si bratul a trebuit sa-i fie amputat, banca celui de-al doilea a dat faliment, iar cel de al treilea s-a îmbolnavit atât de grav încât a ramas fara serviciu si a sfârsit vânzând chibrituri pe strada. Sarcofagul ajunge totusi la Londra, în posesia unui om de afaceri. Acesta, dupa cei trei membri ai familiei sufera un accident cumplit si casa îi arde, îl doneaza British Museum. Sarim peste tot ce s-a întâmplat pe timpul „simplei” transportari a sarcofagului în muzeu, dar adevaratele necazuri încep dupa instalarea în sala egipteana. Paznicii aud noaptea suspine si lovituri ce veneau din sarcofag. Toate obiectele din sala se scutura si se misca din loc. Un paznic moare în timpul serviciului. Nimeni nu mai îndrazneste nici macar sa faca curatenie în jur. Când un vizitator flutura în bataie de joc o cârpa de praf deasupra sarcofagului, copilul îi moare de pojar dupa numai câteva zile. Autoritatile decid mutarea mumiei la subsol, în izolare. Ce necazuri mai putea face acolo? Dar seful echipei de transport este gasit mort la biroul sau. Ziarele afla. Un reporter face fotografii dar când le developeaza, observa pe una din ele o înfioratoare figura umana. Se duce acasa, se încuie în atelier si îsi trage un glont în cap. Muzeul vinde mumia unui colectionar privat. Acesta o cheama pe celebra Madame Blavatsky sa o exorcizeze: „Raul ramâne pentru totdeauna”, va spune aceasta, implorându-l sa scape de mumie. Nimeni nu are curajul sa o ia cu el. În final, un american care nu lua in seama aceste lucruri o achizitioneaza la pret piparat si se hotaraste sa o duca în Statele Unite. Se îmbarca impreuna cu sarcofagul pe un stralucitor vas de linie care tocmai pornea in cursa inaugurala. Era luna aprilie 1912 si vasul se numea Titanic.În loc de concluzie”Asteptam rezultatele analizelor înca din luna martie – spune Anna Maria Donadoni – Daca ar fi gasit ceva, ni s-ar fi spus”. Inutil de spus ca motivul îmbolnavirii copiilor din Torino ramâne un mister. Testele continua evident pentru detectarea altor posibile substante toxice sau a unor gaze. Nici o posibilitate nu este eliminata a priori, dupa cum nu se trec cu vederea nici conditiile de ventilatie din subsolul muzeului, unde se afla expus sarcofagul, departe de a fi perfecte. S-ar fi putut ca si acestea sa contribuie, dar si specialistii si persoanele oficiale sunt de acord ca este cel putin ciudat ca exact acelasi tip de incident, cu aproape exact aceleasi simptome sa se petreaca în acelasi loc, pe parcursul a doar zece luni. S-ar putea oare ca „blestemul” sa fie datorat unor anumite gaze degajate de mormânt? Sau cauzele celor trei bruste îmbolnaviri – ca si ale inexplicabilelor morti din cei 80 de ani care au trecut de la descoperirea mormântului trebuie cautate în alta parte? Si unde?