Intotdeauna cand admiram o panza de Renoir, ne intampina o caldura sufleteasca speciala dinspre chipurile luminoase ale personajelor. Culorile deschise ale fetelor inseninate, poate uneori ingandurate dar niciodata posace, ne invaluie cu ceea ce atat de simplu numim bucuria de trai. Acesta a fost Renoir, un suflet luminos care a raspandit veselie si buna dispozitie prin toate temele preferate ale penelului sau si in toate anotimpurile vietii. Nascut in familia unui croitor, Pierre-Auguste Renoir (1841-1919) se dovedeste de mic mic copil un desenator foarte talentat. Astfel, pentru a-si castiga bani de scoala el picteaza farfurii, evantaie, glastre si face etichete de conserve…
Lucreaza cu pictori profesionisti si la douazeci si unu de ani este admis la Academia de Arte Frumoase din Paris. Saracia il face sa locuiasca impreuna cu alti trei pictori tineri: Sisley, Frederic Bazil si Claude Monet. Expune pentru prima oara la Salonul Parisian in 1864, dar recunoasterea sa printre titanii impresionismului se va face mult mai tarziu… Din motive financiare, isi schimba domiciliu si aria de inspiratie se schimba si ea, balansand intre imagini ale "naturii deschise larg ochiului" si spatiile inchise, cu personaje in diferite ipostaze preluate in special din zona de divertisment a Parisului. In acest sens, o panza emblematica pentru Renoir este "Loja" (1874), in care o doamna cu doi trandafiri albi in par priveste o piesa de teatru, avand in mana un mic binoclu si zambind foarte discret.
Renoir a fost un mare admirator al lui Ingres, acel faimos descoperitor al odaliscelor lenese din baia turceasca. Astfel, in perioada sa "ingresca", Renoir a fost inspirat de una dintre marile muze din Montmartre, Suzanne Valadon. Trupul femeilor sale care se imbaiaza este luminos si plin de caldura si vioiciune. Simtul miscarii a fost inspirat de capodoperele lui Degas, profunzimea culorilor a "citit-o" la Delacroix, iar finetea liniilor trupurilor a fost lectia lui Raphael – caci maestrul francez a vizitat si Roma si Florenta, pentru a inspira aromele Renasterii la ea acasa.
O alta tema pentru care Renoir a ramas in sufletele noastre precum un generator de bucurie o reprezinta petrecerile cu numeroase personaje inveselite de ritmul muzicii si de licorile din pahare. O astfel de capodopera este "Dejunul vaslasilor" (1881), in care distingem mai multe persoane cunoscute, printre care si pe sotia maestrului Aline Charigot (jucandu-se cu un caine). Actorul Edward G. Robinson de la Hollywood spunea ca mergea zilnic sa admire tabloul si ca se gandea la un plan de a-l fura… In aceeasi arie tematica se inscrie o alta opera de referinta a lui Renoir, "Bal la moara Galette" (1876), unde aglomeratia de femei si barbati nu este deloc obositoare, dimpotriva, creeaza o ambianta molipsitoare. O parte a clientilor danseaza, iar altii, in prim-plan, stau la mese cu chipurile luminate de felinare discrete. Panza, vanduta pentru 78 de milioane de dolari unui industrias japonez, era sa fie arsa in crematoriu impreuna cu proprietarul, care mai voia sa sacrifice si o alta panza celebra, van Gogh "Portretul dr. Gachet". Cele doua capodopere au fost salvate, probabil, de un colectionar elvetian. Si astazi, in 2013, "Bal la moara Galette" se numara printre cele mai scumpe picturi din lume.
Din pacate, finalul vietii l-a gasit pe Renoir bolnav de artrita reumatoida, incapabil sa-si foloseasca mana in mod natural, dar utilizand mijloace artificiale de a folosi penelul sau miraculos.
PAUL IOAN
Comentarii